Edițiile tipărite ale ziarelor de pe continent apărute azi au reflectat atentatele de la Bruxelles apelând la forța imaginilor. Fie au publicat pe pagina întâi fotografii-document cu victimele atacurilor, fie au folosit artificii grafice pentru a exprima solidaritatea, durerea, revolta.
Îndeobște, apariția unor astfel de evenimente supun întreaga redacție unui stres suplimentar. Dincolo de competiția inegală cu televiziunea și cu mediile digitale, care ajung instantaneu la public, edițiile tipărite ale ziarelor post-tragedii trebuie să fie memorabile, explicative, punând accent nu pe eveniment, ci pe circumstanțele producerii sale, pe consecințele acestuia, pe contextualizare. Editorii au dificila sarcină de a veghea asupra acurateții informațiilor, dar și de a nu trăda încrederea publicului care așteaptă o voce unitară, fermă, pilduitoare, în litera și spiritul publicației. Reporterii, fotoreporterii și, în general, oamenii de teren au, evident, o misiune și mai grea pentru simplul motiv că se transformă în „jurnaliști de front”, condiție ce necesită o pregătire și, nu în ultimul rând, o tărie de caracter remarcabile.
Al Tompkins, de la Poynter Institute for Media Studies, observa în 2011: „Oamenii de teren lucrează cot la cot cu cei din echipele de salvare. Simptomele de stres post-traumatic ale jurnaliștilor sunt similare celor ale polițiștilor sau pompierilor care intervin imediat după petrecerea tragediei, doar că ziariștii nu sunt ajutați să-și revină după ce își fac treaba. În timp ce lucrătorii pentru siguranța publică primesc consiliere și asistență, jurnaliștiii sunt trimiși la alte subiecte”.
Fără alte comentarii și fără traducere, cele 10 exemple de pagină 1 din ziarele selectate: „Kleine zeitung” – Austria, „De Morgen” – Belgia, „Mlada fronta Dnes” – Cehia, „20 minutes” și „Liberation” (Franța), „Bild” – Germania, „Trettabladid” – Islanda, „Irish Examiner” – Irlanda, „Publico” – Portugalia și „Ara” – Spania.
– Mă găsiți și pe Facebook Horiaghibutiu.ro.
