Mai frumoasă decât o vacanță petrecută în cosmopolita Barcelonă este, probabil, doar o a doua vizită în orașul spaniol de la Mediterana. Abia când reveniți în acest veritabil muzeu în aer liber, puteți descoperi cât de numeroase sunt ispitele turistice, altele decât cele cunoscute de toată lumea. De fapt, în orașul catalan aveți nevoie doar de o hartă a metroului, care vă duce peste tot, cu o promptitudine care îi face pe români să înțeleagă cum se trăiește pe alt fus orar.
Am ales 10 obiecive turistice de revizitat în Barcelona (am folosit, deliberat, în relatarea de față un ton cât se poate de auster, ca să nu deturnez atenția de la aceste splendori) deși, onest vorbind, sunt cel puțin 1.000 care nu trebuie ignorate.
Principala atracție, de parcă s-ar putea ierarhiza minunțiile catalane, e Sagrada Familia.
Minune a lumii, finisată parțial în 1926, la moartea ctitorului Antoni Gaudi, catedrala din centrul Barcelonei a fost lăsată moștenire planetei, dar și milionului de vizitatori care îi calcă anual pragul, contribuind financiar la terminarea (în 2030?) acestei construcții fără seamăn. Veți fi seduși de sculpturile de pe Fațada Nașterii sau de criptograma de pe Fațada Patimii (suma tuturor numerelor dă vârsta la care a murit Mântuitorul), de imensul naos, chiar și de coada uriașă de la ascensor!
După o noapte de weekend petrecută în cluburile super-populate aflate unul lângă altul (stația de metrou Ciutadella Vila Olimpica, linia galbenă), nu strică o plimbare.
De pildă, prin Parcul Güell (Lesseps, linia verde), o superbă terasă de unde puteți admira orașul. Intrarea e gratuită și nu ezitați să pozați fântâna cu șopârla-balaur („El drac”), simbol al Barcelonei patronate de Sant Jordi (Sfântul Gheorghe).
Apoi, descindeți la Arcul de Triumf (linia roșie) și traversați spre Parc de la Ciutadella, oaza adăpostind creații ale lui Gaudi, Lluis Domenech i Montaner (artizanul Palatului Muzicii Catalane).
Dar și o grădină zoologică în care puteți sta zi-lumină.
Un loc nu prea bătătorit de termitele turistice se găsește la Jardins del Laberint d’Horta (stația de metrou Montbau, linia verde). Cel mai vechi parc din oraș, cu grădini din 1791, are un labirint verde, alei umbroase, podețe amintind de Veneția, una peste alta, un spațiu romantic, al tihnei și al reflecției.
A doua oară la Barcelona aveți răgazul de a vedea pe îndelete tot ceea ce, prima dată, ați trecut în revistă înghesuți de turiști și poate doar din dorința de a nu rata vreunul dintre obiectivele din ghidul cumpărat în țară sau cele despre care vi-au pomenit, pe un ton entuziast, prietenii.
Dacă prima oară gustati, acum puteți savura. Nu vă mai intrigă faptul că auziți toate limbile pământului Și treceți peste dezamăgirea că tocmai engleza pare să se vorbească „în minoritate”, mai ales în restaurantele unde personalul e mai cu seamă sud-american.
Începeți să vă familiarizați cu limba catalană, observați că și ei îi spun oului ou și descoperiți că, deși se scrie altfel, „poți veni un moment?” se pronunță așijderea Și înseamnă chiar asta. Știți deja locurile în care se mai poate fuma (pont: căutați în localuri cercul verde care indică faptul că este voie!), unde sunt cele mai ieftine gustări numite aici „tapas”, cum vă puteți sătura cu numai zece euro în renumita piață „Mercat de la Boqueria” (mergeți până în capătul ei și cereți orice de la „Organic is orgasmic”).
Deja ați învățat că la plajă ajungeți coborând la stația de metrou Barceloneta (magistrala galbenă), dar evitați greșelile de anul trecut – consumul la terasele de la fața locului. Prin urmare, vă aprovizionați, ca tot americanul sau neamțul, cu croasante și sucuri (merg și niște beri, dacă tot e vacanță) de la supermagazinele înșirate pe traseu Și nu mai căutați de mâncare în restaurante între orele 17.00 Și 20.00, întrucât v-ați învățat minte că majoritatea au bucătăriile închise.
Mai cu seamă, încercați să evitați pestrițul bulevard pietonal La Rambla.
Nu că „statuile vii” ar fi devenit mai puțin amuzante (în schimb, au dispărut vânzătoarele de plăceri care vă îmbiau la ceas de seară), dar parcă simțiți nevoia unei pauze de aglomerație. Cu toate acestea, sunt destule lucruri de făcut și pe Rambla:
de aici vedeți splendida operă municipală Gran Teatre del Liceu, ajungeți la Casa Güell, la Muzeul de Artă Contemporană, ba chiar și la un muzeu mai puțin vizitat, cel erotic (muzica, parfumul, ciocolata au propriile muzee în acest oraș).
În zilele noastre, aveți multiple posibilități de a vă informa asupra diverselor trasee prin oraș și cum să le îmbinați ca să nu pierdeți timpul. În Barcelona, ca turist, timpul reprezintă cel mai important lucru, iar nu bugetul, deși recomandăm ca acesta să fie alcătuit cu grijă – dacă nu vă achiziționați cardul turistic grație căruia beneficiați de reduceri, muzeele vă usucă!
Și la care să renunțați?! La stadionul-muzeu în aer liber al clubului care e mai mult decât un club?
La Muzeul Picasso? Niciodată, cu toate că faimoasa lucrare „Guernica” nu e aici. La Fundația Joan Miro? Merită fiecare eurocent doar drumul pânĂ acolo, trecând pe lângă fântânile din Plaça Espanya și urcând spre superbul Palat Național care adăpostește Muzeul Național de Artă Catalană!
Iar să nu intrați în alte nestemate arhitectonice, precum La Pedrera sau Casa Batllo, e similar cu a merge la mare fără să faceți o baie!
