Senzaționalul din presa de calitate nu are nevoie de semnele de exclamare ale ziarelor așa-zis colorate, nici de ilustrație bombastică. În presa „quality”, senzaționalul e dat de subiect, de modul în care a fost documentat, de abordarea în sine. Dovada stau cinci subiecte din ziare de referință mondială de ieri. Am ales pentru jurnalul unui ziarist fără jurnal „The Wall Street Journal”, „The New York Times”, „Washington Post”, britanicul „The Times” și „Liberation”.
The Wall Street Journal: bucățica din pisoarul lui Hitler
În vara anului 1970, când Walter Cronkite se impusese ferm în postura de „omul cel mai de încredere din America”, acesta n-a putut participa la aniversarea vârstei de 50 de ani a apropiatului său prieten Cornelius Ryan, istoric de război, la clubul 21 din New York. În schimb, dl. Cronkite i-a trimis un cadou mai degrabă nesemnificativ, un minuscul obiect din porțelan. „Dragă Connie”, i-a scris omul de televiziune dlui. Ryan, autorul volumului „Un pod prea îndepărtat”. „Ești acum posesorul – mândru, sper – al unei bucățele din pisoarul lui Hitler”.
Așa începe un articol despre acest episod bizar, Walter Cronkite fiind suspectat mută vreme că a comis o farsă, în pofida faptului că era o persoană atât de integră încât nimeni nu l-ar fi crezut, de fapt, capabil de așa ceva.
The New York Times: 20 de milioane de motive pentru redenumirea unei facultăți, respinse
O poveste plină de spiritul vremurilor și de tâlc despre Joan Weill, soția unui miliardar de pe Wall Street, care a donat 20 de milioane de dolari unei facultăți, Paul Smith’s College, dintr-un ținut împădurit al statului New York. Singura pretenție a generoasei donatoare era ca, în schimbul banilor, facultatea să-și schimbe numele în Joan Weill – Paul Smith’s College. Un judecător a respins însă solicitarea, susținând că nu poate fi modificată dorința lăsată prin testament de fondator, un hotelier avut din secolul al XIX-lea.
Washington Post: pași înceți spre libertate
Articolul semnat Sari Horwitz despre un condamnat pentru stupefiante și grațiat după 22 de ani e atât de bine redactat încât nu-mi rămâne decât să-i reproduc începutul. „Recentul eliberat dintr-o închisoare federală s-a așezat la masa din sufrageria surorii sale. A scos o hârtie oficială și a început scrisoarea pe care o avea în minte de mai multe luni. Dragă domnule președinte, vă scriu azi cu cea mai adâncă recunoștință pentru că ați primit petiția mea în care vă solicitam clemență, pe 31 martie 2015. Acțiunile dumneavoastră mi-au acordat a doua șansă de a reîncepe să trăiesc normal și sunt puține cuvintele care să exprime cât de profund recunoscător vă sunt pentru că ați făcut posibilă această clipă. În Biblie scrie „cui i s-a dat mult, mult i se va cere”și vreau să onorez această unică șansă care mi s-a dat.”
Apoi s-a oprit și a tăiat câteva cuvinte, înlocuind „a doua șansă” cu „unică șansă”. S-a încruntat. Tăieturile făceau scrisoarea să pară o ciornă. A rupt-o și a început alta. După ce a așternut rândurile, s-a oprit și și-a scos ochelarii. Cum ar trebui s-o încheie?”.
The Times: iadul nostru pentru hipsteri. The Cereal Killers au cuvântul
Doi gemeni bărboși au deschis la Londra Cereal Killers Cafe, un local în care sunt vândute numai cereale și care se bucură de succes, mai puțin în rândurile hipsterilor. Secvența, constată ziaristul britanic, pare decupată din episodul din „Seinfeld” în care George în conjură pe Jerry să deschidă un restaurant DOAR CU CEREALE!
Liberation: cum a depreciat Bruxelles-ul sperma europeană
Un articol-SOS despre efectele, cunoscute, ale perturbatoarelor endocrine, însă Uniunea Europeană se înclină în fața lobbyiștilor. Extrem de pertinent e chiar și un comentariu din subsolul articolului: „Medicii distrug sănătatea, juriştii – justiţia, universităţile – cunoaşterea, guvernele – libertatea, mass media – informaţiile şi religiile – spiritualitatea. Practic, ne bazăm tot pe viața noastră”.
