Pe Gigi Căciuleanu l-am cunoscut anul trecut, impardonabil de târziu, iar de atunci nu mă satur să-l tot cunosc, prin intermediul spectacolelor dumisale, pe care le urmăresc cu nesaț și care – nu e vreun exercițiu de stil, ci doar unul de onestă admirație – mi-au schimbat viața.

Comparațiile, în histrionicul univers scenic, slujesc prea adesea vanitățile deșarte, așa că mă voi feri de ele, dacă nu de altceva, măcar pentru simplul motiv că un artist precum Gigi Căciuleanu e incomparabil.

Voi observa, totuși, că de la Andrei Șerban încoace, nimeni altcineva nu mi-a provocat o impresie atât de puternică, răsturnându-mi ideile pe care le aveam despre teatrul coregrafic, dansul contemporan, mișcare, trup, sugestie, ilustrație muzicală, rostire graseiată, câte și mai câte. Și mă voi mărgini să enumăr spectacolele pe care i le-am văzut.

Un minut de dans sau UF!!! – Teatrul Mic

un-minut-de-dans-sau-uf-de-gigi-caciuleanu-i122704

Spectacolul durează un ceas, pe parcursul căruia (notați că fiecare reprezentație e unică, irepetabilă) artistul ne arată în 60 de minute cum se pregătește un dans de 60 de secunde. Îl secondează tinerii dansatori Ana Vișan și Răzvan Stoian, corecți în execuții și mângâiați de fiorul artistic – i-am urmărit și la repetiții – precum și muzicianul Paul Ilea, poliinstrumentistul care reinterpretează pasaje din Mozart, dar pune în scenă și propriul fundal sonor. Și nu vă repeziți să-l catalogați drept un show de dans contemporan (aha, din acelea în care artiștii se tăvălesc pe jos, pune Gigi o replică în gura unui personaj). E o ironică și totodată profundă incursiune scenică în care vezi și auzi, martor privilegiat al spectacolului facerii unui spectacol, cum se descompun mișcarea și fraza muzicală.

Pleine Lune – Teatrul Național din București

pleinelune

Orice spectacol semnat Gigi Căciuleanu este, o confirm după ce i-am văzut trei reprezentații cu totul diferite în această stagiune, un eveniment inedit, o şansă pentru public de a avea acces la viziunea artistică a unui mare balerin, coregraf si profesor. Închipuit de maestrul Gigi, Dansul Lunii Pline grupează trei alegorii, una mai tulburătoare decât alta.

Folia, Shakespeare & co – Teatrul Național din București

folia-shakespeare-co-de-gigi-caciuleanu-i132638

Facil, dar eronat de încadrat în genul de spectacole cu dans contemporan, „Folia” lui Căciuleanu, bazată pe o lectură liberă din scrierile lui Shakespeare, e, înainte de toate, entertainment pur. DansActorii Teatrului Național, așa cum îi numește Gigi Căciuleanu pe colaboratorii săi din această bufonadă, izbutesc un performance special, cu condiția să nu-l iei foarte tare în serios și nici să nu-ți fi propus să înțelegi mare lucru din desfășurarea sa. Dar ce e de înțeles, bunăoară, dintr-un vis? Întrucât cel mai însemnat dansator român al tuturor timpurilor e, mai cu seamă, un cititor al visului.

#EmojiPlay – Teatrul Excelsior

gigi-caciuleanu-va-invita-la-emojiplay-i132518

Spectacolul de teatru coregrafic #EmojiPlay e delicios, deoarece, pe lângă transpunerea în dans a emoticoanelor – ba și a semnelor de circulație, sigur n-ați mai văzut așa ceva! – se bazează pe ironia, spiritul ludic și lirismul legendarului Gigi Căciuleanu.Emoticoanele prind viață, flirtează în pași de dans, se îmbină cu hieroglife din „visuals”, se exprimă abreviat, așa cum a început să facă toată lumea prin intermediul smartphone-urilor. Iată mostre de abrevieri inventate anume pentru acest spectacol: VDVTM (vai de viața mea), ABOM (aș băga o mămăligă), SMTPJDR (să mă tăvălesc pe jos de râs)!!!

L’Om DaDa – Teatrul Național din București

lomdada

Un spectacol pe care distinsul teatrolog Ileana Lucaciu, de ale cărei păreri țin cont aidoma actorilor care tremură când o văd în sală, mi l-a recomandat ca fiind cel mai bun al stagiunii. Și nu s-a înșelat în raport cu această gară pentru doi: maestru, Gigi Căciuleanu, și discipol, Lari Giorgescu, umplu scena purtați de aripile mari ale poeziei lui Tristan Tzara. Ce rezultă e o ravisantă confluență de arte la finele căreia pleci atât de bogat artistic încât îți vine să povestești tuturor călătorilor din ultimul autobuz 311 care mai circulă ce ai văzut. Noroc că dadaismul, Tzara și Căciuleanu nu se lasă povestiți prea ușor.

D’ale noastre – Teatrul Național din București

d-ale-noastre-un-spectacol-de-gigi-caciuleanu-i121647

De cinci ani, acest marathon creativ de teatru coregrafic subjugă publicul de pe marile scene de la noi și de aiurea prin cea mai energică, îndrăzneață, sarcastică, duioasă și erotică transpunere pe scenă a spiritului și literei lui Caragiale. DansActorii și muzica – în ilustrația muzicală a lui Gigi, nume ca Bach, Beethoven și Verdi fac casă bună cu Ray Charles și cu DJ Vasile  – te transformă în martor privilegiat al „Revoluției în papuci”, al „Dialogului de Căzuți în Cap”, al „Miticilor”, al „Mamitzicilor diabolice”, al lui „Ion – Înger căzut”. Un act cultural gândit și executat de o manieră grandioasă.

  • Mă puteți găsi și pe pagina de Facebook a blogului.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ