Dacă citești aceste rânduri, înseamnă că ai avut curiozitatea de a vedea ce conține o carte virtuală și, mai ales, de ce o lansez pe blog. Așa cum precizez în Cuvântul înainte, ideea unei antologii înglobând texte de autor s-a născut din fronda unui gazetar cărunt faţă de liberalizarea haotică a actului jurnalistic din epoca Internetului. Drept pentru care, am așternut câteva texte inedite, le-am adăugat pe cele publicate deja pe blogul de aici sau cel de pe platforma Adevărul, pe EVZ ori Catchy și gata demonstrația că în era Internetului, poți fii și ziarist, și scriitor!

Intenționez să transform cartea într-un ebook ori poate chiar să tipăresc, în regie proprie, câteva exemplare, într-un viitor nu prea îndepărtat. Însă dacă unele texte au putut fi parcurse gratuit, mi s-a părut indecent să insist la edituri pentru tipărirea și comercializarea acestor scrieri. Apoi, sunt texte de media despre media, o nișă din ce în ce mai fragilă, câți ar da bani pe așa ceva când azi totul circulă liber pe Net?

În măsura în care ai și o brumă de răbdare, vei descoperi, citind, fie și-n diagonală, comentariile mele având ca temă presa în evul digital, un soi de cronică a timpurilor pe care le trăim. Și un „debut editorial” fără autografe impersonale, dedicații sforăitoare și exegeze binevoitoare. Mulțumesc pentru înțelegere și pentru simțul umorului!

8 COMENTARII

  1. Am citit-o cu mare plăcere, e inteligentă, antrenantă, o privire critică, acid- melancolică dintr-un colț (pilon din ce în ce mai problematic, mi se pare mie), al societății contemporane-n care ați avut răbdare să adăstați suficient, cât să strângeți un material suculent. Issuu adăpostește mulți autori care consideră că nu trebuie să ucidă copaci, pentru a-și face cunoscute gândurile. Și uneori, chiar talentul. Probabil că pentru moment cititorii sunt mai puțini, dar nu cred că sunt mai puțin avizați. O voi recomanda, sau dacă se poate, o voi șerui prietenilor mei direct din issuu și o să-ncerc să mi-o trimit pe e-readerul meu. Felicitări pentru carte și mulțumim că ne-ați oferit-o free. Sper să fie apreciată la valoarea ei!

  2. Aferim, rezon… Va spun asta dupa ce v-am citit fara pauza scriitura despre ce a fost si ar mai putea fi vreodata presa. Am fost si eu ziarist vreo 17 ani ca sa pot subscrie si sa ma identific „plenar” cu diversele roluri jurnalistice evocate.

    O singura observatie: era bine daca ati fi mentionat si importanta de odinioara a CORECTURII textului scris, pe langa contributia unui editor, rareori recunoscuta. O dama de la corectura v-ar fi salvat de greseli gen „creea”… stiu scuza, unele sunt la graba, dar pot fi confundate cu nestiinta. Erori usor de depistat, la o simpla recitire, aveti vreo doua duzini, una chiar in titlul unui capitol cu feline. Pacat, poate am ramas un perfectionist greu de sedus.
    Totusi, felicitari pentru intregul demers! Parafrazand si eu, putini am fost jurnalisti, si mai putini am ramas! Tineti steagul sus!

    P.S.: Nu sunt vreun trol, nici postac anonim, semnez cu o porecla provinciala, pentru cunoscatori…:)

  3. Am citit cartea cu mare respect şi nesaţ şi mulţumesc pentru iniţiativa de a o oferi. Dincolo de umor, e chiar o analiză amară a traiectoriei „împrumutate” de presa noastră cea de toate zilele. „Huh, oi fi făcut şi eu la fel?”, m-am întrebat de câteva ori. Am luat-o ca pe un duş rece şi ar merita ca junii aspiranţi (la această meserie plină de sacrificii…) să o citească. Mir-ar plăcea să scriu un ziar de mână, asemeni colegilor japonezi. Mulţumesc, Horia!

LĂSAȚI UN MESAJ