Am dat mâna cu el: Falemi, fotbalistul meloman

Fix la ora 15.59, pe 14 august, într-un București lichefiat de caniculă, echipa publicației de identitate masculină „FHM“ intră în „Smart’s“, pub-ul dinamovistului (eu îl consider stelist, dar nu poți combate subiectivismul suporterului) Ionel Dănciulescu, pentru o bere și un inteviu – o să-l citiți în numărul de septembrie al revistului. La o masă, dăm de Falemi Nana Ngassam, azi analist TV, ieri fotbalist la Steaua și la națională, e vorba de cea a Camerunului, unde băiatul nostru crescut în Militari a avut câteva selecții.

„Ești singurul fotbalist cu care am discutat despre muzică simfonică“, îi zic sportivului care are exact aceeași greutate ca acum zece ani și o splendidă condiție fizică întreținută la fiare și la antrenamente individuale la care ar plânge și steliștii de azi, invidiați de toți pentru preparatorul lor sportiv. Fale se uită în jos, cu modestia cu care un scriitor rus, când era flatat, întreba dacă au adus marmeladă la băcănia din colț. Discuția alunecă spre modul de adresare impersonal din media de la noi și la diferențele dintre presa de referință și cea tabloidă. Îl rog pe colegul meu Alex Revega să imortalizeze momentul și depănăm amintiri până când alt amic, Daniel Conțescu, face interviul cu Ionel Dănciulescu.

Fale… M-am bucurat să îl revăd. Și sunt sigur că era el și nu fratele său geamăn, Nomi! Mă fălesc că sunt printre puținii care izbutesc, aproape totdeauna!, să-i deosebească dacă îi văd împreună. Am avut privilegiul de a face o ședință foto memorabilă (am și găsit două mostre, pe Facebook-ul lui Fale), prima, dacă nu și singura, în care Falemi și Nomi Nana apăreau împreună. Cred că cel mai izbutit cadru era cel în care cei doi frați mulatri stăteau pe „capra“ de lustruit ghete, iar un boy alb, de la hotelul Marriott, le lustruia încălțămintea! Aveam să ne revedem, cred că l-am intervievat la multe dintre publicațiile la care am lucrat, și de fiecare dată a fost, cu riscul de a-l măguli din nou, aceeași bucurie de a descoperi un interlocutor fermecător. Dar principial! Îmi amintesc că am ieșit o dată la fostul restaurant „Cina“ și se arăta intrigat de modul în care suporterii obișnuiesc să-și însușească echipa în exprimare. „Fale, ce facem diseară?“ era genul de întrebare care îl intriga pe jucător și îi venea de fiecare dată să le zică: „Voi sper că veniți la meci să ne susțineți, dar de făcut facem noi, fotbaliștii, că noi suntem Steaua!“.

În tot cazul, un băiat special. Iar la toamnă, își va lega numele de un proiect fotbalistic pe care nu-l dezvăluim, dar care va face un pic de vâlvă. Fale, keep walking!