„100 de români care mă inspiră” e un proiect personal, care marchează Centenarul Unirii. N-are nimic festivist în sine și nu e asociat niciunei celebrări a statului sau vreunei campanii – e, pur și simplu, alegerea mea de a prezenta oameni speciali din țara în care, ei bine, am ales să trăiesc.
Veți găsi în această rubrică, zilnic, până pe 1 decembrie 2018, niște oameni care mă inspiră și cărora le-am pus același set de întrebări. La final, acest mozaic uman va recompune, într-un fel, și țara care mă reprezintă.

Ana Consulea e, întâi de toate, un om care muncește pe brânci. Dacă te apropii de ea, vei descoperi un om cald, tonic. Mă inspiră faptul că a luat-o de la munca de jos în cariera de cofetar, că a redat savoarea unor delicii interbelice și, mai ales, că prepară tortul Medovik, care e din aceeași familie cu Mézes tészta, doar una dintre cele mai bune prăjituri din lume pe care le făcea bunica mea.

Ce i-ai spune despre tine cuiva care nu te cunoaște?
Nu prea îmi place să vorbesc despre mine, mi-ar fi greu.

Care este persoana cea mai apropiată de tine? 

Partenerul de viață. Sau semi-soțul, cum îi mai spun :), pentru că nu suntem căsătoriți, încă. Și probabil așa vom rămâne până la bătrânețe, când ne vom căsători în curte, alături de copii și nepoți. Este foarte greu să faci carieră într-un astfel de domeniu, dacă nu ești susținut de familie. Tocmai din acest motiv, am decis să muncim împreună și să ne implicăm amândoi încă de la început în ceea ce este astăzi Zexe Braserie. El este omul care mă motivează, mă susține, mă îndrumă și îmi oferă o altă perspectivă a lucrurilor, de fiecare dată când am îndoieli. Este un om cu valori bine stabilite și cu un caracter puternic, genul de persoană care chiar îți este necondiționat alături la bine, dar mai ales la greu.

Cine ți-a făcut cel mai mare bine? Dar tu cui i-ai făcut cel mai mare bine? 
Cred că cel mai mare bine mi l-au făcut părinții mei, care m-au îndrumat, m-au educat, au crezut în mine, au investit în mine și mi-au oferit libertatea de a fi așa cum am simțit să fiu. Ei mi-au oferit ocazia de a deveni ceea ce sunt astăzi. Iar eu am știut să profit de această ocazie. Am știut că nu moștenirea materială este cea care contează, ci valorile, cunoștința și învățăturile lor sunt cele pe care trebuie să le duc mai departe.
În plus, zilnic am în jurul meu oameni care îmi fac mult bine, de la care învăț foarte mult. Întreagă mea echipa este construită în acest fel. Și eu încerc să le întorc binele făcut.

Dacă ar fi să alegi un episod din viața ta de până acum pe care să-l povestești nepoților la bătrânețe, care ar fi?
Au fost foarte, foarte multe momente frumoase în viață mea, dar cu siguranță un moment care a dat valoare vieții mele a fost atunci când l-am întâlnit pe Andrei, semi-soțul 🙂 Este genul de poveste ca în filme, care cu siguranță ar avea priză la nepoți. În plus, timpul petrecut în Franța s-ar transpune în niște povești frumoase de spus în timp ce le fac nepoților chec și tarte cu fructe.

Un moment în care ai simțit că s-a prăbușit lumea peste tine și cum l-ai depășit?
Din fericire, nu am avut un astfel de moment, dar atunci când am momente dificile, închid ochii și îmi imaginez universul. Mă văd mică și odată cu mine devine mică și problema. În plus, am un spirit foarte liber, care mă ajută să tratez problemele altfel decât majoritatea oamenilor.

Despre ce moment din istoria României i-ai povesti unui străin și de ce?
I-aș povesti despre perioada interbelică, atunci când Bucureștiul era atât de asemănător capitalelor vestice din acea perioadă. Despre cum eram pe un drum atât de frumos și interesant. I-aș povești despre melanjul cultural format cu ajutorul tuturor celor care ne-au trecut granițele și cum acesta ar trebui să fie cel mai mare avantaj al nostru astăzi. Cum aceste lucruri ne-au conturat un caracter aparte, de care nu știm, însă, să profităm. Românii sunt oameni calzi, veseli, mult mai puțin rigizi decât alte popoare, inteligenți, și care se adaptează rapid oricărei situații. Că avem și defecte…sigur, dar cine nu are? Important este să le descoperim, acceptăm și să încercăm să le corectăm.

În ce loc din România ți-ai petrece un weekend cu persoana cea mai dragă?
Sigur ar fi undeva la munte, pentru că sunt atât de dezamăgită de stațiunile de la mare, de fiecare dată când merg. Ultima oară a fost acum cinci ani, când am jurat să nu mai mergem vreodată la noi la mare.

Ultima dată când te-ai simțit bine că ești româncă.
Mă simt mereu bine că sunt româncă. Depinde și de atitudinea noastră. Dacă vom continua să ne marginalizăm, să ne plângem de milă și să ne vedem ca pe niște amărâți, așa ne vor vedea și ceilalți și exact așa vom fi.

Ultima dată când te-ai simțit stânjenită că ești româncă. 
Când s-a aplaudat în avion :)) Glumesc, bineînțeles. Nu mă simt stânjenită că sunt româncă. Faptul că văd cerșetori români la Paris sau că avem politicieni inculți nu mă fac nicidecum să mă simt stânjenită că sunt româncă. Ci mai degrabă stânjenită ca om. Mi-e rușine că nu îmi fac timp să mă implic mai mult în lucrurile care nu îmi convin ca om, nu are legătură cu naționalitatea. Și în general mi-e rușine cu prostiile pe care le fac eu, nu alții.

De ce trăiești în România? Te-ai gândit vreodată serios să pleci?
Mă gândesc zilnic la asta, pentru că generația noastră privește aceste lucruri diferit. Mobilitatea este ceva natural. Nu este o tragedie personală, așa cum a fost pentru generațiile anterioare care plecau în Spania, Franța, Italia sacrificând foarte multe. Deocamdată nu am de ce să plec, am tot ce îmi trebuie aici. În plus, cred că trăim o perioadă foarte frumoasă în România. Este un lucru pe care l-am învățat de la tatăl meu. De câte ori mă plângeam că nu e bine, că nu avem aia sau ailaltă, tatăl meu îmi spunea: „Bucură-te! Pentru oamenii ca noi este mediul perfect! Nu este nimic, deci putem crea noi totul!”.

Ce faci de 1 decembrie de obicei? Sau un 1 decembrie pe care nu-l poți uita.
În ultimii ani petrec 1 Decembrie la Braserie, pe Bulevardul Aviatorilor, unde datorită Defilării este foarte multă forfotă. Este un sentiment extraordinar! Ieșim toți la șosea și vorbim cu oamenii, facem poze cu ei, îi servim cu ceva dulce pe cei care ne trec pragul. Este o zi de sărbătoare minunată!

Foto: Ștefan Panfili

Mă puteți urmări și pe pagina de Facebook horiaghibutiu.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

11 + 20 =