Psihologul muzical de la postul național, One-man-radio-show, Mr. Vox Pop Rock, omul care ne aducea Top-ul înainte de 1989… ziceți-i cum vreți, că nu greșiți, lui Andrei Partoș, cel care face la sfârșitul acestei luni 66 de ani. E bunicul DJ-ilor din România, iar de când punea muzică la Radio Vacanța Costinești, a devenit cam la fel de cunoscut precum Obeliscul de pe plajă. Îi mulțumesc că a acceptat să între în acest joc de întrebări esențiale și-l asigur de prețuirea mea, cel puțin din 1985 încoace.

De ce vă temeți cel mai mult?

Să-mi pierd vocea care încă-mi asigură existenţa. Şi să nu apuc să povestesc tot ce am de spus, scris despre viaţa mea.

Care e prima dumneavoastră amintire?

Am două.

Cred că aveam doi-trei ani. La Braşov aveam o vecină foarte frumoasă, de care eram îndrăgostit. Avea şi ea tot doi-trei ani. Ţin minte că ne plimbam de mână.

În 1953, când a murit Stalin, s-a tras cu tunul în Oraşul Stalin (Braşov), iar noi locuiam la poalele Tâmpei, M-am speriat teribil, iar căţelul meu preferat a murit de inimă. Am suferit enorm. De atunci n-am mai avut niciun animal de casă.

Pe cine admirați cel mai mult şi de ce?

Pe Tata. Era genul de om care aş fi vrut să devin, dar n-am reuşit. Demn, profund, cinstit, echilibrat , iubit şi respectat. Un medic excepţional.

Ce vă place la înfăţişarea dumneavoastră?

Acum mai nimic, dar într-o vreme contam pe ochi, de fapt pe privire!

Imaginea de sine e deformată şi când eşti tânăr, iar când devii bunic nu mai contează.

Care e cel mai preţios obiect pe care îl deţineți?

Nu deţin obiecte preţioase. Dar cele mai preţioase fiinţe, pe care NU le deţin, dar îmi aparţin, sunt fiii mei, un Andrei mare (37) şi un Andrei foarte mic (3 ani şi 7 luni).

Cine ar juca rolul dumneavoastră într-un film?

Dacă filmul e biografic, atunci aş fi vrut  să fie Anthony Perkins, Anthony Quinn sau  Kevin Costner. Dar mai întâi trebuie să scriu scenariul.

Ce vă reproșați cel mai des?

Lipsa de simţ practic. Şi francheţea! Am pierdut enorm din ambele cauze.

Ce-ați fi făcut la fel de bine profesional dacă n-ați fi urmat actuala carieră?

Aş fi fost un bun psiholog.

Cum vi se spunea când erați mic?

Andrei în română şi „Andraska” în ungureşte.

Care e cea mai mare realizare a dumneavoastră?

Revista „Vox Pop Rock” în plan material. Anii de Radio Vacanţa Costineşti,  în cel spiritual.

Care e cel mai frumos lucru care s-a spus despre dumneavoastră vreodată?

Nu s-au prea spus. Dar ca să nu las locul gol…Că sunt născut pentru a face radio.

Cum ați dori să-şi amintească posteritatea de dumneavoastră?

A fost unul care a iubit muzica pop-rock-folk-blues atât de mult încât a făcut totul ca ea să ajungă la cât mai mulţi oameni. Muzica înseamnă Viaţă. Că i-am ajutat pe oameni să aibă VIAŢĂ şi AMINTIRI!  Dar dacă nu-şi amintesc defel, nu mă voi supăra. Memoria ne lasă pe toţi! Aş vrea să-şi amintească de mine doar cei pentru care am contat!

 

O amintire cu Andrei Partoș

andrei partoș 2

Am 15 ani, țin o revistă pe hârtie de ziar în mână și înaintez pe Calea Victoriei ca un nevăzător, ținut de braț de un prieten. În revista cu pricina, singura cu topuri muzicale înainte de 1989, dintre care mă interesează doar  cel cu melodii străine, se găsește răspunsul redactorului muzical Andrei Partoș către mine. E a doua oară când îmi răspunde, îmi apare numele tipărit, iar asta ceea mă face să să simt Podul Mogoșoaiei neîncăpător.

Partea amuzantă  a acestei amintiri e legată de faptul că acel clasament apărea în „Săptămâna”, iar eu îi scriam lui Andrei Partoș (pentru tinerii de azi: scrisorile erau din hârtie, un gen de iMessenger, doar că mult mai luuuung, iar răspunsul venea cam într-o săptămână!) despre piesele ascultate la Europa liberă, ceea ce era nu doar o probă de candoare, ci și un posibil autodenunț! Din fericire, nu și-a pus nimeni mintea cu un adolescent, care între timp a încărunțit, dar își amintește clar ziua lasării single-ului „Easy Lover”, cântat de Philip Bailey (Earth, Wind & Fire) și Phil Collins…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

sixteen − 1 =