„100 de români care mă inspiră” e un proiect personal, care marchează Centenarul Unirii. N-are nimic festivist în sine și nu e asociat niciunei celebrări a statului sau vreunei campanii – e, pur și simplu, alegerea mea de a prezenta oameni speciali din țara în care, ei bine, am ales să trăiesc.
Veți găsi în această rubrică, zilnic, până pe 1 decembrie 2018, niște oameni care mă inspiră și cărora le-am pus același set de întrebări. La final, acest mozaic uman va recompune, într-un fel, și țara care mă reprezintă.

Antoaneta Cojocaru e un om de teatru complex și hărăzit. Îi admir dăruirea și inteligența cu care își construiește rolurile de actriță, precum și curajul de a reinterpreta regizoral atâtea spectacole clasice grele. Musai de văzut în actuala stagiune în „Coriolanus” la Bulandra și în „Oxygen” la Teatrelli. Sunt fan Anto.

Ce i-ai spune despre tine cuiva care nu te cunoaște?
Eu sunt Anto, sunt de la mare și îmi place teatrul. Aș lăsa persoana aceea să mă vadă și să mă descopere cum vrea și cum poate, pentru că sunt curioasă din fire și pentru că ce ar descoperi persoana respectivă în mine poate că ar fi mai adevărat și mai esențial decât toate povestirile mele și ar conta mai tare decât ceea ce cred eu despre mine și asta m-ar interesa la rândul meu.

Care este persoana cea mai apropiată de tine?
Mama și sora mea sunt mereu aproape de mine, deși la distanță fizică și natura noastră ne va ține apropiate întotdeauna. Cu sora mea, chiar sunt telepatică uneori. Dar aproape îmi simt și prietenii mei de aici, cu care mă mândresc, căci sunt toți niște oameni extrem de speciali și de frumoși și mă înconjoară cu multă iubire și mă simt tare norocoasă lângă ei. Apoi pentru viața de zi cu zi, îl am profund alături pe Daniel, cu care mă bucur, visez și mă joc și lângă care mă reconstruiesc în acest moment al vieții mele. 😊

Cine ți-a făcut cel mai mare bine? Dar tu cui i-ai făcut cel mai mare bine?
Eu sunt un om norocos, căci am primit bine și am făcut bine, cât am putut. Eu cred în puterea binelui, pe care mi-au insuflat-o mama și toți ai mei. Dar cel mai mare bine mi-l face Dumnezeu, de fiecare dată când îmi e mai puțin bine…. Se întâmplă cumva și mi-e mai bine, mereu. Cât despre mine, eu sper să fac bine nu numai prin arta mea și prin menirea mea, ci și concret, să fiu acolo și să mă implic atunci când e nevoie de mine și ca ființă obișnuită. Și e des… 😊

Dacă ar fi să alegi un episod din viața ta de până acum pe care să-l povestești nepoților la bătrânețe, care ar fi?
Despre momente în care am luat-o de la capăt. Despre momente în care mi-a fost teamă că nu voi reuși să duc ceva la bun sfârșit și totuși am reușit. Că am dormit noaptea pe scenă înainte de o premieră, că m-am plimbat îndrăgostită prin Paris, senzația pe care am avut-o când am ajuns în București prima oară sau când am intrat în Teatrul Național, cum am repetat 24 de ore înainte de o premieră și n-am pățit nimic, vise cu ochii deschiși care devin realitate. Le-aș vorbi despre mama și Crăciunurile de acasă, despre puterea speranței. Dar nu știu dacă voi povesti prea multe lucruri, pentru că nu aș vrea să plictisesc pe nimeni cu amintirile mele și voi fi mai preocupată să trăiesc, ca și acum.

Un moment în care ai simțit că s-a prăbușit lumea peste tine și cum l-ai depășit?
Când a murit tata, asta am simțit fizic, că se prăbușește tavanul peste mine. Apoi am înțeles că e doar o despărțire temporară și că mă va veghea mereu și chiar simt că s-a implicat tare în ultima vreme. Apoi au fost câteva momente când m-am simțit nedreptățită, iar lumea în care credeam s-a destrămat cumva. Dar asta este partea inerentă și mai întunecată a meseriei mele. Norocul meu este că întotdeauna o lume întunecată a fost înlocuită de alta, mai luminoasă și asta m-a călit cumva și m-a făcut să am încredere în ziua de mâine. Când a trebuit să abandonez baletul.

Despre ce moment din istoria României i-ai povesti unui străin și de ce?
Aș povesti despre Regele Mihai, despre Regina Maria, despre Micul Paris, vremuri pe care regret foarte tare că nu le-am trăit fizic, dar mă fac să mă raportez la ele azi ca la un reper foarte important. Vremuri și personalități care au construit conștiința și inima acestei țări.

În ce loc din România ți-ai petrece un weekend cu persoana cea mai dragă?
La Sinaia sau la Brașov. Îmi place foarte mult acolo, mai ales că eu am nevoia și dorul de munte, specifică celui de la mare.

Ultima dată când te-ai simțit bine că ești româncă.
La funeraliile Regelui Mihai, când toată țara era în stradă cu cele mai nobile sentimente, de fiecare data când privesc un meci al Simonei Halep sau un concert cu Angela Gheorghiu sau Teodor Ilincăi sau un spectacol cu Alina Cojocaru, când am vizitat ultima oara Peleșul.

Ultima dată când te-ai simțit stânjenită că ești româncă.
Nu am simțit asta afară, dar sunt multe lucruri care mă sperie la natura noastră, dinăuntru. De fiecare dată când credem că se poate și merge ceva inacceptabil. Faptul că nu prea suntem cinstiți, că nu prea suntem muncitori, că nu prea ne pasă. Sigur că e incorect să generalizez așa, dar astea sunt niște semințe în ființa noastră, cu care unii se lupt, alții dimpotrivă, le cresc.

De ce trăiești în România? Te-ai gândit vreodată serios să pleci?
Până de curând, nu mă gândisem vreodată la asta. Mi se părea că are un sens că sunt născută aici și că trebuie să mă lupt aici să îmi fie bine. Dar începând cu acest an, am început să mă gândesc la cum ar fi viața mea în altă parte, într-un sistem mult mai bine organizat și pe niște principii mai limpezi și la cum aș putea să-mi înmulțesc mai bine talanții…

Ce faci de 1 decembrie de obicei? Sau un 1 decembrie pe care nu-l poți uita.
Ziua de 1 decembrie și tot ce implică sărbătorirea ei, constat cu tristețe în fiecare an, ce aer formal și fad are. Ce puțină bucurie și ce multe parade militare sau costume naționale, fără sens. O zi cu urări pe Facebook, dar pe care parcă nu o simțim deloc. Este o zi pe care încă nu am reușit să mi-o integrez ca sărbătoare în viața mea. Parcă nu se face nimic cu suflet și cu sens. Încă încerc să o înțeleg. Poate anul acesta…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

4 × three =