Aștept, cu bucurie nudă și cu emoții puberale, concertul susținut în această seară de Alexandru Tomescu la Sala Radio. Evenimentul marchează revenirea ilustrului violonist pe această scenă, în calitate de solist concertist al Orchestrelor și Corurilor Radio. Sub bagheta magică a lui Tiberiu Soare, muzicianul căruia îi sclipesc ochii și când vorbește despre Pink Floyd (observația îi aparține Adinei Scorțescu, autoarea unui excelent interviu cu dirijorul șef al Orchestrelor), vom asculta creații ale compozitorilor Aram Haciaturian și Serghei Prokofiev.

Dar, mai cu seamă, sunt nerăbdător să-l urmăresc din nou pe Alexandru Tomescu. Pentru că tot scriu asta de Valentine’s Day, simt nevoia să adaug că întâlnirea violonistului cu instrumentul său e cea mai frumoasă relație a muzicii simfonice din România noului mileniu. Parafrazând alt violonist de talie mondială, Lorin Maazel, cred că, în aceste vremuri confuze, rolul muzicii simfonice e să confere din nou valorilor culturale rolul pe care l-au jucat în cucerirea respectului de care ne bucurăm în afara țării. Dincolo de faptul că e un om hărăzit și muncitor, Alexandru Tomescu e un ambasador român de prestigiu. Când îl vom aplauda diseară, o vom face, desigur, în semn de apreciere a interpretării sale, dar și pentru modul în care ne reprezintă peste tot în lume.

Închei acest laudatio, referitor la cea mai nobilă manieră de a-ți petrece o seară romantică, într-o notă simpatică. Preiau o postare a tânărului artist, care ilustrează felul în care a repetat înaintea spectacolului de diseară, ca explicație la o fotografie pe care mi-am îngăduit să  o reproduc de pe pagina sa de Facebook: „Romantism dezlănțuit – pregătind concertul de Haciaturian la lumina lumânărilor. Curentul s-a luat de pe la prânz și nu dă semne c-ar reveni… Să te ții romantism când s-o dezgheța congelatorul!!!“.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

12 − 2 =