Semnalez și eu faptul că a doua parte a filmului „Nymphomaniac“, a regizorului danez Lars von Trier, nu va putea fi văzută în România. Nu intru în detalii, nici nu comentez prea amplu decizia Centrului Național al Cinematografiei, care se comportă precum comițiile de cenzori de odinioară (știți, cei care ne taiau din filme de nu se mai înțelegea nimic, chiar, fie și tardiv, aș vrea să-și asume cineva responsabilitatea pentru modul brutal în care a fost hărtănit la noi „Teheran 43“ cu Alain Delon, e doar un exemplu…). Zic doar că e interzis să interzici și că publicul adult de la noi o fi în stare să judece și singur, nu? Preiau mai jos comunicatul de presă.

UPDATE de la distribuitor: comisia de rating a CNC se va întruni astăzi, la ora 15.00, pentru a viziona din nou filmul. Așteptăm decizia.

Nymphomaniac Vol. II_afis v2

 Ar fi avut premiera pe 7 februarie:

Nymphomaniac Vol. II – interzis în cinematografe!

Nymphomaniac Vol. II, care trebuia să intre în cinematografele din România în 7 februarie, a primit la vizionarea comisiei de rating a Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC) clasificarea I.M.-18-XXX. Conform comisiei de rating a CNC, Nymphomaniac Vol. II este încadrat ca fiind un film “Interzis minorilor sub 18 ani şi interzis proiecţiei cu public”. Mai precis, filmul este interzis nu numai minorilor, ci tuturor spectatorilor din Romania.

Comisia va elibera certificatul de clasificare abia în data de 30 ianuarie. Deocamdată, notificarea a fost făcută doar telefonic, urmând ca distribuitorul Independenţa Film să depună o contestație imediat ce va primi informarea oficială.

Reamintim că Nymphomaniac Vol. I, în regia lui Lars von Trier, care se difuzează deja în România din 17 ianuarie, a primit de la C.N.C. rating-ul IM-18.

Acest caz de cenzură este unic in Europa, România fiind singura țară din Europa în care Nymphomaniac Vol. II este interzis. În celelalte ţări în care a fost lansat, filmul lui Lars von Trier a primit următoarele clasificări:

 Estonia – R14 pentru Vol. I şi R16 pentru Vol. II

Germania – R16 pentru ambele părţi

Danemarca – R15 pentru ambele părţi

Olanda – R16 pentru ambele părţi

Franţa – R12 pentru Vol. I şi R16 pentru Vol. II

Cehia – R18 pentru ambele părţi

Elveția – R16 pentru ambele părți

Centrul Naţional al Cinematografiei (C.N.C.) este autoritatea care asigură clasificarea filmelor difuzate în România. Conform legii, clasificarea filmelor este următoarea:

a) filme pentru audienţă generală, semnalizate prin marcajul A.G.

b) filme care pot fi vizionate de copii sub 12 ani, numai cu acordul părinţilor, semnalizate prin marcajul A.P.-12

c) filme nerecomandate tinerilor sub 15 ani, semnalizate cu marcajul N-15

d) filme interzise minorilor, semnalizate prin marcajul I.M.-18

e) filme interzise minorilor şi proiecţiei cu public, semnalizate prin marcajul I.M.-18-XXX (cazul Nymphomaniac Vol. II)

f) filme cu interdicţie de comunicare, semnalizate cu marcajul I.C.

Filme care au mai primit de la CNC clasificarea IM18-XXX

În martie 2008, filmul horror Saw IV a primit rating-ul IM-18-XXX, “Interzis minorilor sub 18 ani şi interzis proiecţiei cu public”, pentru „scene cu un conţinut excesiv de cruzime sau sadism”. Totuşi, la contestaţia distribuitorului News Films, comisia CNC s-a reunit pentru o nouă vizionare şi a admis contestaţia, astfel că filmul Saw IV a putut rula în cinematografele din România cu calificativul IM-18.

Nymphomaniac Vol. I a avut premiera pe 17 ianuarie, în timp ce Nymphomaniac Vol. II ar fi trebuit să intre în cinematografe pe data de 7 februarie.

Nymphomaniac (2013) este o producţie Zentropa Entertainments, compania regizorului danez Lars von Trier şi este distribuit în România de Independenţa Film.

UPDATE:

Interzicerea Nimfomanei și modelul rusesc

După ce instituția de stat de tristă actualitate Centrul Național al Cinematografiei a decis că partea a doua a filmului „Nymphomaniac“ nu poate fi văzut în public, am găsit un articol interesant din „Cațavencii“ (1.10.2013) despre directorul general al CNC, Mihai-Ioan Kogălniceanu:

Mihai Kogălniceanu trăiește. Cu speranța că va ajunge șef la CNC

Într-o zi de mai a anului în curs, Victor Ponta i-a chemat la el pe tinerii cineaști care au adus României prestigiu internațional. Au venit aproape toți, gîfîind sub apăsarea palmierilor de aur, a urșilor de argint și a cîtor și mai cîtor faimoase poveri. Premierul s-a oferit să-i ajute în vederea creșterii recoltei de premii la hectar, iar cineaștii s-au angajat să propună o reorganizare, pe criterii de eficiență și know-how, a Consiliului Național al Cinematografiei. Trebuie spus că CNC e instituția care acordă, pe baza scenariilor, o parte din bugetele necesare filmelor românești, iar în ultimii zece ani banii nu au fost destinați atît generației tinere și talentate, cît vechilor clienți.

Primul pas către reformă a fost făcut prin plecarea din fruntea CNC a lui Eugen Șerbănescu, plantat în urmă cu șase ani de PNL, pe criterii politice. Apoi, elanul a înghețat, fiindcă propunerile cineaștilor s-au izbit de zidurile Ministerului Culturii. În locul eliberat de Șerbănescu a aterizat Mihai Kogălniceanu. Nu e chiar prietenul lui Cuza, ci al Mihaelei Kaitor, secretar general în minister. N-a spus nimeni că între madam Kaitor și tînărul hipster USL există vreun conflict erotic de interese. Dar nici n-a negat cineva că Mihaela are de gînd să-l eternizeze pe micul interimar în fruntea CNC, printr-un concurs croit pe talia lui. Proiectul tinerilor cineaști e, pînă una-alta, înțepenit pe biroul unde zac coatele doamnei Kaitor și bretelele tînărului Kogălniceanu.

Textul se referă la intruziunea politicului în cinematografie, la care avem destule modele de urmat. Unul dintre acestea e cel rusesc, așa cum reiese dintr-un articol pe care l-am scris în urmă cu cinci ani, pe vremea în care președintele Putin se desemnase prim-ministru. Iată-l, cu mențiunile următoare: Victor Ponta nu e Vladimir Putin, iar Mihai Kogălniceanu a ajuns la Cultură în mandatul ilustrului Daniel Barbu, precursor al nu mai puțin distinsului agramat Gigel de azi.

Putin regizează filmele rusești

Primul-ministru rus, Vladimir Putin, e la fel de ferm în cultură ca şi în politică.

N-am descoperit-o noi, ci agenţiile de presă, care dezvăluie că premierul Putin i-a certat pe regizorii din Rusia din cauză că nu reuşesc să cucerească publicul din străinătate.

La prima întâlnire a recent zămislitului Consiliu al Cinematografiei, Vladimir Putin a remarcat că, în pofida sprijinului acordat de statul rus, filmele nu promovează Rusia în lume şi nici nu izbutesc să valorifice uriaşa moştenire cinematografică sovietică.

Premierul le-a mai „sugerat”, marţi, regizorilor de frunte ai Rusiei să ia Hollywoodul drept model – pe timpul crizei din anii ’30, dezvoltarea industriei cinematografice americane a primit impulsul care a transformat- o într-o afacere superprofitabilă.

Printre cei mustraţi se afla şi importantul regizor Nikita Mihalkov, care nu l-a contrazis pe premierul-atotştiutor. Perfect explicabil: simpatiile lui Mihalkov faţă de politica premierului cunoscut anterior ca preşedinte sunt notorii. Criticii, nu puţini, susţin că inclusiv filmul „12” al reputatului regizor ar oglindi o versiune agreată de Kremlin faţă de conflictul din Caucazul de Nord.

Deşi, măcar pentru că obţinuse o victorie „în deplasare” (Oscarul pentru film străin i-a asigurat „Soarelui înşelător” şi o frumoasă circulaţie mondială), Nikita Sergheievici putea să îi spună premierului că, într-o piaţă liberă, succesul propagandistic al unei cinema tografii e greu de planificat şi, practic, im posibil de controlat. Sau să observe că Rusia nu ar cuceri piaţa internaţională nici dacă nişte cineaşti excepţionali ca Serghei Eisenstein, Aleksei Batalov, Andrei Tarkovsky sau Serghei Bondarciuk ar putea fi înrolaţi în Uniunea Cineaştilor, al cărei longeviv şi viu controversat şef e însuşi Mihalkov.

Totuşi, regizorul a menţionat că statul n-ar trebui să mai participe la realizarea filmelor ruseşti. Până se va ajunge însă la acest deziderat într-un viitor neconturat, Mi – halkov a spus că filmele ruseşti au nevoie de un miliard de dolari în următorii trei-patru ani pentru a fi competitive. Inutil de precizat, ministrul culturii a înţeles necon diţio nat mesajul transmis de şeful guvernului şi a crescut cu 55% (ajungând la circa 170 de milioane de dolari) bugetul industriei pe anul viitor, în plină criză economică.

E clar că noua invazie rusească va avea de întâmpinat obstacole de netrecut. Întâi de toate, indiferent de bugetele alocate, industria cinematografică americană beneficiază de limba engleză, noua „lingua franca”, or, rusa are handicapul de a fi înţeleasă de mult mai puţină lume. Apoi, nici cea mai prolifică industrie de pe glob, cea indiană, nu are cum să domine piaţa internaţională. În fine, dacă îl acceptaţi ca argument, ar fi de menţionat şi faptul că, deocamdată, pelicula „12”, a lui Mihalkov, e un remake după filmul „12 oameni furioşi”, al regizorul Sidney Lumet, şi nu invers.

Poate vă întrebaţi de ce ne-ar durea ce face cinematografia rusă. Un posibil răspuns ar fi că un om aflat în fruntea ţării care dictează direcţia în care trebuie să se îndrepte cea de-a şaptea artă e un film pe care l-am mai văzut în Est. E drept, la noi nu mai dă nimeni nici măcar indicaţii cineaştilor. În 2009, abia ne învrednicim să realizăm, cum se fălesc promotorii filmului „Ho Ho Ho”, prima comedie românească despre Crăciun.

 

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

one + fifteen =