Unul dintre cei mai cool bărboși din oraș, aprecierea îi aparține portalului Metropotam, a ajuns la performanța de a fi îmbrăcat și consiliat 1.000 de bărbați din România. E Alex Moise, fondatorul Mosetti – Sartoria di Torino. După patru ani de antreprenoriat în industria costumelor made to measure și de două ori pe-atâta experiență în moda masculină, îmi pare destul de copt pentru a pleca urechea la sfaturile sale, ceea ce și fac, nu din pedanterie, ci doar pentru că nu te poți pricepe la toate, iar unde ai ezitări, e bine să apelezi la oameni competenți.

L-am vizitat azi-dimineață, la sediul showroom-ului Mosetti (Popa Savu 59) pe acest trainer specializat în consultanța vestimentară și îmi povestea că de-a lungul timpului a îndrumat peste 1.000 de bărbați.

Dar e și singurul subiect legat de straie pe care l-am abordat, întrucât amiciția noastră e mai importantă decât faptul că eu lucrez cu tastatura, iar el, cu metrul de croitorie; cum eu lucrez cu vocabulele și încerc să le ordonez ca să creez un conținut original, el personalizează costumele, de la materialul ales până la căptușeală și cusături. Așa că am băut câte o cafea și am vorbit cu bărbosul cool care a-mbrăcat 1.000 de bărbați de ale noastre. Ce am sporovăit cu altă ocazie, găsiți mai jos.

Întrebările la care Moise știe răspunsurile

Haina îl face pe om, întrucât cei goi au o mică influență, dacă au vreuna, în societate. Asta știu de la Mark Twain. Mai știu și niște ziceri populare străvechi despre straiele românilor și despre modul în care le e pereceput stilul, vestimentar și nu numai. Încă nici nu apucasem să-mi fac pe comandă, la un croitor particular, primul meu costum mai acătării de adolescent, că și aflasem precum că: pe valahi îi recunoști după cămășoaia purtată pe dinafară. Oricum, au una singură, lungă, aspră, nu imaculată, zici că-i rubașcă. Și îi slujește românului și la dormit, și la cosit, de unde și vorba „când e gardul cu cămeașă, e el fără“. În fine, moda evropenească nu-i priește, el i-ar zice cravatei „gât legău“, fiindcă românul nici măcar nu dansează, ce-i trebuie straie de soi? El horește, joacă, un pas înainte și doi înapoi.

Prima mostră de eleganță masculină care m-a frapat la vreun român (nu pun la socoteală redingotele de la Operetă de dinainte de 1989) a fost cea a lui Ion Rațiu. Nu mai văzusem pe nimeni purtând, cu firescul increat și nu dobândit, un papion așa cum o făcea regretatul politician. În bucățica de mătase înnodată în formă de fluture de la gâtul lui Rațiu nu vedeai doar o mostră de eleganță, ci un „joie de vivre“ lipsind dintr-o Românie cenușie, cu purtători de costume cu o croială demnă fie de o înmormântare în provincie, fie de o consfătuire de partid.

Ani au trecut, iar eleganța masculină naturală, ingenuă, întârzia să-și facă apariția pe aceste meleaguri. Posesorii de New Money au îmbrățișat cu entuziasm kitsch-urile orientale, iar când au descoperit hainele de calitate, n-au știut cum să le poarte.

Aici e problema:câți dintre noi știu noima unei cravate înguste și a uneia late? Avem habar cât trebuie să ridicăm cracul pantalonului și cât să se vadă din șosetă? Facem deosebirea dintre o ținută de cocteil și una de șampanie? Avem în garderobă cămăși cu mânecă scurtă, ivite de sub costumul de nuntă, care ne sugrumă, așa că ne descheiem lejer la gât? Ne lasă reci bărbații eleganți, deoarece sunt sigur gay dacă pun preț pe astfel de aiureli cum ar fi potrivirea, asortarea, pedanteria?!

Alex Moise are câte un răspuns bine croit pentru toate aceste întrebări.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

four − one =