După ce şi-a lansat la Festivalul Sundance un film-experiment –îi place să-l numească aşa, nicidecum al doilea său lungmetraj – am stat de vorbă cu cineastul Bobby Păunescu despre experienţa sa americană, dar şi despre proiectele sale, destule şi ambiţioase, în derulare. Am sporovăit despre Redford, Morricone, Tornatore, Rushdie, dar şi despre partenera sa de viaţă, modelul şi actriţa Alice Peneacă.

Adaug că mă consider băftos că am făcut acest interviu – Bobby e greu de prins în ţară, iar când totuşi dai de el, nu-i sigur că e şi disponibil. E posibil să fi acceptat şi pentru că mi-a fost cândva patron, într-o perioadă de simpatică amintire, cine ştie?!

Afișul lungmetrajului lui Bobby Păunescu, înainte de premiera mondială
Afișul lungmetrajului lui Bobby Păunescu, înainte de premiera mondială

Bobby, la Festivalul Sundance 2015, ai stabilit o serie de premiere: primul tău lungmetraj lansat în State, primul tău film în care joacă şi partenera ta de viaţă, Alice Peneacă…

Mi-am dorit foarte mult ca acest experiment – nu l-aş numi neapărat al doilea meu lungmetraj regizat de mine – să debuteze în America. Mi-am setat foarte multe provocări: toţi actorii să fie din şcoală, Mondragora Film Academy, din clasa de master; să reuşim să facem filmul într-o perioadă scurtă şi l-am făcut în şapte zile; să avem premiera filmului în America, pentru că profesorii de la şcoală sunt americani.

Şi cum ai ajuns cu filmul la cel mai prestigios festival independent de film din lume – se terminaseră cinematografele din patrie?

Nu, voiam să aibă o deschidere către publicul american. Sigur, va fi şi în cinematografele româneşti…

Ştii când îl vom vedea?

Cel mai sigur, în aprilie, cam acolo ne-am dori. Spuneam că cei de la această şcoală visează să facă film în America…

…şi au şi ajuns în America, am văzut o echipă întreagă…

Au fost vreo 30, au avut contact direct cu cei de la Hollywood, datorită şansei foarte mari ca acest film să fie acceptat la Sundance.

Practic, cum a fost acceptat?

La Sundance se trimit anual în jur de 12.000 de filme şi sunt alese cam 200. Noi l-am trimis o lună jumătate după ce se închisese selecţia oficială. Cei de acolo ne-au spus că e foarte complicat să se mai adune toată lumea să vadă ce filme ies. Le-am spus că totuşi îl trimitem, e un film experiment, fără scenariu, sau, cum spunea cineastul american John Cassavetes, cu un scenariu bazat pe improvizaţie structurată. Bine, exista un scenariu de scurtmetraj iniţial, dar apoi am mers pe improvizaţie.

Cum crezi că va fi primit acest experiment cinematografic în România?

Cred că destul de bine, mai ales că e o comedie, la urma urmei, despre o perioadă destul de tulbure, de după 1990. E o poveste autobiografică, despre nişte liceeni care reuşesc să deschidă o discotecă. Veneau vagabonzii din Floreasca să ne ia banii din discotecă – închipuie-ţi nişte elevi de clasa a X-a care la prânz mâncau la restaurant, că aveau bani din discotecă, apoi ne-am luat bodyguard… Nu ştiu dacă ai urmărit lansarea volumului “România noului val”, la care am contribuit şi eu, sub girul academicianului Solomon Marcus. El a spus ceva aparent simplu, dar foarte profund: şcoala românească are la bază copilul bun, care vorbeşte numai când e întrebat. Ei, noi eram copiii care puneau întrebări, ne permiteam să fim obraznici, dar nu făceam nimic rău.

Scuze pentru întrebarea de tabloid, dar cum a reacţionat Alice faţă de anumite pasaje toride din film cu puternice accente autobiografice? Pe şleau, adică, nu te-ai sfiit să-i povesteşti cum a fost la dame, ai făcut şi-un film pe tema asta!

Bine, când se petrecea pe bune chestia asta, ea abia era născută!… Dar era o treabă băieţească, nu puteai să spui nu!

Pot să te întreb ce au spus ai tăi când le-ai mărturisit despre ce va fi vorba în filmul tău?

Ai mei nu l-au văzut, vreau să-l vadă la premieră. Eu sunt foarte împăcat, pentru că ştiu ce am vrut şi ce am urmărit.

Ne întoarcem la “pionieri”…

Până la urmă, filmul a ajuns la secţiunea Art of Film, prezentată de George Lucas şi de Robert Redford. Iar acel telefon, susţinut de un email, în care mi se spunea că le-a plăcut filmul şi va fi programat în prime-time-ul festivalului, în cel mai important cinematograf, din Park City, a fost cel mai emoţionant!

Nu te întreb cum e Alice ca parteneră, ci ca actriţă, debutantă, dacă nu mă-nşel…

M-a surprins. Nu lucrasem cu ea, dacă ştiam că poate face rolul aşa bine,  poate gândeam un rol mai important.

Alice Peneacă și Bobby Păunescu
Alice Peneacă și Bobby Păunescu

N-a contat în economia filmului că aveţi şi o relaţie?!

Deloc. Când lucrez, încerc să mă eliberez total de orice alt gând, toţi actorii sunt egali în platou.

Apropo,  am văzut-o pe Alice în cel mai nou clip Holograf, era şi înger şi demon – în care ipostază e mai credibilă?

Au trecut vreo 16 luni de când suntem împreună. Trebuie să mă mai întrebi peste 30 de ani şi-ţi spun!

Alice Peneacă, la Sundance
Alice Peneacă, la Sundance

Ai cinat cu Robert Redford – ce-aţi discutat, dacă nu sunt prea indiscret?

E un tip facinant la 79 de ani, locuieşte în vârful muntelui. El a creat acest festival, şi-a pus definitiv amprenta pe filmul independent american

A fost şi Alice la cină?

Nu, era numai pentru regizorii participanţi. Bine, am avut ocazia să cinăm şi în privat, dar având în vedere carcaterul privat, zic să rămână aşa!

Irina Margareta Nistor zicea că sala a fost arhiplină la premieră şi că s-a râs sănătos. Cum ai perceput tu audienţa, ca producător, regizor, scenarist?

Poate n-ar trebui să spun asta, dar am căutat să văd nişte reacţii mai ales din perspectiva filmului pe care îl pregătesc, cel pe care îl voi putea numi cu tărie al doilea meu film ca regizor. Se numeşte “The Girl Who Knew Too Much”, o coproducţie SUA-China-România, va fi filmat în mai multe ţări, e o producţie destul de complexă.

Am citit o cronică a filmului în “Hollywood Reporter”, nu e cea mai prietenoasă cu putinţă! Cum te ai cu criticii străini de film, chiar sunt toţi ca vipera din “Birdman”?

Câtă vreme există opinii, negative sau pozitive, filmul trăieşte. Uite, Q&A-ul (n. red. – sesiunea de întrebări şi răspunsuri) de după film a fost susţinută de Scott Foundas, care e şeful criticilor de la “Variety”, căruia i-a plăcut filmul. Criticii s-au împărţit între cei cărora le-a plăcut experimentul şi cei care n-au înţeles experimentul. Faptul că un critic se apucă să scrie orice e însă o treabă pozitivă. Salman Rushdie, când a venit la Veneţia, la premiera filmului pe care l-am regizat, “Francesca”, îmi spunea să nu mă uit niciodată la ce scriu criticii, ci la cât scriu! E o chestiune de notorietate, oamenii nu vor vedea filmul dacă vor citi o recenzie, ci dacă vor auzi de el!

La ce lucrezi acum?

La mai multe filme ca producător – la “Viaţa lui Ennio Morricone”, cu Ennio Morricone, în regia lui Giuseppe Tornatore, care a luat Oscarul pentru film străin cu “Nuovo Cinema Paradiso”, precum şi la filmul lui Marian Crişan, “Orizont”, şi Marian, câştigător de Palm D’Or. Şi desigur la al doilea meu lungmetraj.

Bobby, la Oscar 2017?

Cineastul român ia în calcul varianta de a depune candidatura documentarului la care e producător principal, “Viaţa lui Ennio Morricone”, la Premiile Academiei Americane de Film din 2017! Documentarul are şi o parte de ficţiune, care va fi filmată integral în România, precum şi numeroase interviuri despre marele compozitor italian, la care au acceptat să răspundă, printre alţii, Steven Spielberg şi Martin Scorsese.

Bobby Păunescu a urmărit cu interes şi ceremonia Oscarurilor de la sfârşitul lunii trecute, considerând că “Birdman” merita titlul de Cel mai bun film al anului, în timp ce “The Grand Budapest Hotel” nu l-a impresionat în mod deosebit! La categoria Cel mai bun regizor, Bobby îl consideră pe mexicanul Alejandro Gonzalez Inarritu la apogeul carierei şi nutreşte faţă de acesta un uriaş respect, poate şi pentru că directorul de imagine cu care Inarritu a făcut reclame super-premiate i-a fost profesor de scenografie lui Păunescu la University of Southern California School of Cinematic Arts. Bobby a avut un favorit şi la categoria Cel mai bun actor în rol principal, Steve Carrel, pentru simplu motiv că artistul american a fost protagonistul unuia dintre puţinele seriale la care s-a uitat românul captivat, “The Office”.

  • Acest interviu a apărut în revista VIVA! (martie 2015)

 

 

 

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

sixteen + two =