Profesorul despre care scriu din nou (am mai făcut-o AICI și http://horiaghibutiu.ro/epilog-versuri-la-ancheta-cu-romanii-din-diaspora/), cu plăcere, fără să fi apucat să-l cunosc decât virtual și la telefon, a părăsit România în 1990. Și-a scuturat numele de diacritice (îl cheamă Bătăturescu, dar în Franța e cunoscut drept Radu Bata, iar pe Facebook – Thomas Man!) și s-a dus să le predea limba și literatura franceză chiar francezilor. În timpul liber, e poezetar, după cum singur își spune. Și scrie poezete, un gen a cărui paternitate și-o asumă și care „e un poem ceva mai relaxat, oarecum lucid și aeropurtat”. Era să ne și întâlnim în București spre sfârșitul anului trecut, însă n-a fost să fie, așa că mi-a lăsat volumul „Le filtre des nuages et autres ivresses” la recepția hotelului în care se cazase. Cartea cu pricina e doar una dintre cele patru publicate în Franța, în timp ce „Cod galben cu peștișori  roșii”, volumul pe care îl lansează la Editura Tracus Artee, e primul  în limba română. L-am primit ieri prin curier, l-am citit și vi-l recomand. Până vi-l procurați, ceea ce, în luna târgului de carte, n-ar trebui să fie dificil, vă ofer o mică mostră, mai precis începutul poezetei „Perfuzie”: „m-am întâlnit azi/ cu istoria țării mele. Era cam obosită/ avea trăsăturile trase/ ca după o boală…”.

Conectat la vremuri,  Radu Bata a avut ideea simpatică de a-și consulta prietenii de pe Facebook, care au primit șase variante, cu privire la titlul pe care să-l pună cărții. „Cod galben cu peștișori  roșii” a-nșfăcat cele mai multe voturi și așa i-a rămas numele. Personal, eu sugerasem „Iubiri mioape cu vedere la mare”, dar ce mai contează?

IMG_20150513_225550-2

Despre poezetele lui Radu Bata a scris și Mircea Cărtărescu („am perceput o înclinație satirică și umoristică (amară, e adevărat) nu prea comună la noi”), după cum se poate citi pe ultima copertă. Îi urez autorului mult succes cu acest debut în limba română și-i acord un bun de lectură sincer!

DISTRIBUIȚI