marți, februarie 20, 2018

Scrisoare către tata

Dragă tată, mi-a trimis un fost coleg - care răscolește prin arhive, fiindcă se documentează, așa cum mai fac puțini ziariști - fotocopia unui interviu pe care l-ai dat, cu multă vreme în urmă,...

„Aici era cândva un titlu”. Cartea

http://issuu.com/horiag/docs/horia_ghibutiu Dacă citești aceste rânduri, înseamnă că ai avut curiozitatea de a vedea ce conține o carte virtuală și, mai ales, de ce o lansez pe blog. Așa cum precizez în Cuvântul înainte, ideea unei...

Borșul din port și borșul lui Joseph Porta

Ești prin centrul orașului, te ia brusc o foame de lup și nu știi cum să ți-o astâmperi mai repede? Oho, sunt atâtea oferte culinare în București încât numai gândul că le-aș putea cuprinde...

Fericirea are picioare scurte. „Rața sălbatică” de la Bulandra

Cine are nevoie de „Rața sălbatică” a lui Ibsen în 2015? De bună seamă că, întâi de toate, un teatru precum Bulandra, al cărui prestigiu obligă înnobilarea stagiunii cu o montare după un clasic, Henrik...

Cum am învățat fotbal. Cu nasturi

Şut! Anunţul sună ferm, dar deloc ameninţător, fără să prevestească tensiunea momentului. Apoi vârful degetului mijlociu atinge uşor, perfid, degetul mare al mâinii drepte, doar în tenis de masă când „tai“ o minge la...

5 lucruri învățate de când nu mai car așa des mâncare de la mama...

1. Mâncarea nu se face singură Am 45 de ani. La nici 33 am plecat de acasă, dar nu m-am rupt definitiv: ani de zile, în weekenduri, am cărat, cu troleibuzul sau cu taxiul pe...

Curcanul care a ținut piept distracției

Ies uneori la masă în oraș fără idei preconcepute, pofte insațiabile, pretenții de orgii culinare. Comand ceva simplu și mă bucur de atmosferă, de cei cu care sunt la masă, de ambianță, iar felul...

Cum am învățat să trag cu pistolul vara asta

Într-o toridă zi în care tot ce aveam presant de făcut s-a evaporat ca prin farmec din agendă după ce am frunzărit, matinal, presa on-line, mi-am invitat un prieten la o distracție în oraș,...

3 zâmbete din „Încăperile ferecate” ale lui Care Santos

Sunt cărți care ne vorbesc, dar nu foarte multă lume vrea să le asculte. Asta le spune Denisa Comănescu cititorilor strânși, la sfârșit de septembrie, la Humanitas-ul de lângă Cișmigiu, pentru a o întâlni...

Noaptea englezească dinaintea toamnei

Și dacă s-ar face brusc, la ora ceaiului, Anglia în jurul tău? Dacă n-ai vedea oameni în redingotă și nici călare, dar ai ști totuși că ești în Albion, nu doar pentru că se...

Interviu