Până sâmbăta trecută, dacă m-aș fi gândit vreodată la cel mai frumos loc în care am mâncat, aș fi zis fie că e conacul englezesc Ellenborough Park, fie că e unul danez, Norre Vosborg.

Dar locul pe care l-am vizitat la jumătatea lui octombrie a acestui an a  depășit tot ce văzusem înainte. Și nici măcar nu e restaurantul unui hotel de cinci stele. E bistroul unui spa dintr-o stațiune italiană.

E destul trafic sâmbătă dimineața pe autostrada ce te duce de la Milano spre San Pellegrino Terme, o stațiune aflată la altitudine, pe care, până s-o vizitez, mi-a închipuiam cam ca pe Vatra Dornei (similitudinile sunt generate de frumusețea peisajului, precum și de faptul că și la noi o comunitate întreagă trăiește, concret, de pe urma unei ape minerale).

Cam 75 de kilometri despart Milano de San Pellegrino Terme, pe care autocarul silențios ce transportă un grup de jurnaliști din toate colțurile planetei îi va duce în ceva mai bine de un ceas.

Pe măsură ce urci, splendoarea naturii îți va tăia respirația. Nori imaculați și pufoși coboară suficient de mult pentru a împodobi piscurile împădurite cu niște favoriți lăptoși, desueți, precum cei purtați de fascinantele personaje ale lui Jules Verne.

Piscurile din San Pellegrino Terme
Piscurile din San Pellegrino Terme

Punctul terminus al acestui itinerar al bunului gust se apropie. Iată-l, ni se oferă căutăturii de după o stâncă: e comuna San Pellegrino Terme, o destinație termală înglobând toate savorile unei Italii tradiționale și pitorești.

Funicularul din San Pellegrino Terme
Funicularul din San Pellegrino Terme

Aici se fac, bunăoară, nu mai puțin de șase tipuri de brânzeturi cu certificate de excelență – le voi regăsi o zi mai târziu, pe tarabele unui târg agricol ad-hoc, instalate în parcul milanez Sempione, la intrarea impunătorului Castel Sforzesco.

Aici poți avea și o experiență crocantă, testând biscuiții vanilați denumiți bigio, fabricați de la 1934 după o rețetă originală. Sunt cu nimic mai prejos decât cei piemontezi (krumiri), toscani (cantucci), venețieni (zaleti) ori nociolini din orașul Chivasso.

Tot în această regiune e locul de naștere al arlechinilor – meșteșugari locali au revitalizat o tradiție pierdută, întemeiată la San Giovanni Bianco, aproape de San Pellegrino Terme, unde azi sunt finisate materialele lemnoase pentru bolizii de Formula 1. Meșterul Sergio te va primi în atelierul său doldora de păpuși din lemn, o vizită care nu-i încântă doar pe cei mici, ci și pe cărunții care au crescut atât cu povestea lui Pinocchio, precum și cu cea a lui Burattino.

Să nu uit de Grotte delle Sogne (peșterile visului), alte atracții locale. Sunt formațiuni carstice descoperite de Ermenegildo Zanchi, așa-numitul „bunic al abisului”. Peșterile sunt situate înte Vesta și Aplecchio, pot fi vizitate în circa o jumătate de oră și te vor lăsa cu gura căscată, deoarece vei parcurge, printre stalactite și stalagmite, un traseu dispus mai degrabă pe verticală decât pe orizontală.

San Pellegrino Terme, stațiune pe care o măsurăm hulpav din priviri – după ce vizităm fabrica unde 467 de lucrători trudesc la 10 linii de producție, din care ies 5.000.000 de sticle pe zi din apa minerală carbo-gazoasă cea mai stilată din lume – are la origine patru moment cruciale: 1904 (e inaugurat Grand Hotel, azi părăsit, întrucât modernizarea sa completă n-ar fi acoperită din profitul scos de pe urma celor o sută de camere; se caută soluții de finanțare, merită cu prisosință, seamănă uluitor cu Grand Hotel Budapest din filmul omonim!);

Grand Hotel din San Pellegrino așteaptă restaurarea
Grand Hotel din San Pellegrino așteaptă restaurarea

1905 (se deschide fabrica de apă minerală); 1906 (ajunge în zonă calea ferată); 1907 (e inaugurat splendidul Cazino).

Cazinoul din San Pellegrino Terme
Cazinoul din San Pellegrino Terme

Ceea ce unește aceste repere e stilul Art Nouveau, care i-a inspirat pe toți artiștii și meșterii care au lucrat la majestuoasele realizări arhitectonice – sculptori, fierari, sticlari, artiști decoratori. Interioarele, tavanul și pereții Cazinoului sunt opera lui Eugenio Quarti, meșteșugarul fierar Alessandro Mazzucotelli a venit de la Milano pentru a face grilajele și corpurile de iluminat exterioare, sculptorul Tommaso Bernasconi s-a ocupat de decorațiuni și scări, iar trei familii de sticlari au creat minunatele vitralii.

Majestuosul interior al Cazinoului
Majestuosul interior al Cazinoului

În termeni de wellness, San Pellegrino e de neuitat. În spa-ul lipit de Cazino se află și cel mai frumos loc în care am mâncat vreodată – bistroul magnific pictat de artiștii Valenti și Guglielmini. Bazinele în aer liber, liniștea de început de lume, peisajul atât de frumos că pare și el pictat – toate contribuie la o stare de bine, la relaxare și chiar la dulce abandon, adică genul de senzații offline cărora îndeobște le ducem lipsa. Și chiar dacă nu avea Internet și nici nu suferea de vreuna dintre angoasele evului nostru, aici s-a odihnit și întremat însuși Leonardo da Vinci.

Apele termale de la spa-ul din San Pellegrino Terme
Apele termale de la spa-ul din San Pellegrino Terme

La QC Terme San Pellegrino am avut surpriza de a descoperi, după ce am îmbrăcat costumul de baie de unică folosință și un halat primite de la recepție, și un lounge al jurnaliștilor: salotto del giornalismo. În acest spațiu al desfătării termale și spirituale poate fi citit lunarul din San Pellegrino, care, de la anul  de grație 1900, i-a tot informat pe localnici despre famiile regale și celebritățile care și-au petrecut vacanța aici. Am trândăvit în sauna-cinema, dar și, înfofolit și cu gluga pusă, afară, pe un șezlong, după ce era să ațipesc într-un bazin încălzit și dotat cu hidromasaj.

Din acest chioșc își cumpărau odinioară bilete bogații veniți la spa
Din acest chioșc își cumpărau odinioară bilete celebritățile venite la spa

Apoi, am dejunat splendid în locul de care am pomenit la început – un salon-mărturie a gloriei din Belle Epoque și unde funcționează azi un Light Bistrot, practic, o sală cu bufet suedez.

Bistroul spa-ului din stațiune
Bistroul spa-ului din stațiune

V-am povestit despre cel mai frumos loc în care am mâncat vreodată, dar nici măcar n-am pomenit ce am gustat. A fost o experiență gourmet, în tot cazul, pe cae aveam s-o dau uitării dintr-un singur motiv: reveniți  la Milano, seara, am fost răsfățați cu ce a preparat cel mai bun Chef din lume în 2016, la recepția de după gala S. Pellegrino Young Chef 2016.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

two × 4 =