Azi facem o mică pauză de greșeli de fond din publicațiile populare! Presa, ajunsă la un nivel de încredere probabil similar cu cel de care se „bucură” Parlamentul, poate fi salvată, nu-i niciun secret, prin conținut de calitate. Iar acest conținut de calitate s-a cam mutat din spațiul titlurilor consacrate, după cum ziariștii care le alimentau au fugit în munți, ca partizanii, în căutarea unor locuri în care să-și facă meseria. Câteva culmi unde se face presă cinstită și relevantă (am ales zona preponderent culturală), ilustrative pentru tema Cine salvează presa? Tot presa, refugiată-n munți!

Metropolis, cotidianul cultural care ne trebuie

Divers, actualizat, scris impecabil, ziarul Metropolis e unul dintre acele portaluri care te fac să folosești butonul „back”, pentru a citi și alte articole după ce ai parcurs unul, și nu să îți iei zborul, plictisit după șase secunde, spre alte zări ale Internetului. http://www.ziarulmetropolis.ro/mircea-albulescu-10-sfaturi-pentru-tinerii-actori/

Yorick, spectacolul revistei online de teatru

Yorick beneficiază de o echipă de oameni cu mai multe specializări – teatrologie, filologie, jurnalistică – iar asta se vede cu ochiul liber din selecția subiectelor, din interviurile cum rari găsești în presa consacrată, din critica de teatru sine ira et studio. http://yorick.ro/andrei-serban-in-repetitiile-cu-troienele-am-descoperit-pericolul-care-ii-pandeste-adesea-pe-actori-in-lucrul-cu-emotia/

Presa văzută de presă: „Media culpa”

Brîndușa Armanca are, în „22”, o rubrică intitulată „Media culpa”, reprezentând una dintre cele mai lucide analize ale pieței mijloacelor de informare în masă, unde mai pui, scrisă de o jurnalistă consacrată. „Presa românească a fost câine de vânătoare, că­țel de salon, câine de atac sau haită de lupi, dar niciodată „câine de pază“ al democrației, în sensul liberal al conceptului”, scrie Brândușa în articolul de săptămâna aceasta. http://www.revista22.ro/politica-mass–media-si-cultura-atavica-57528.html

Alt blog de jurnalist

Ana-Maria Onisei, văzută de Petrică Tănase Photography
Ana-Maria Onisei, văzută de Petrică Tănase Photography

Ana-Maria Onisei, ziaristă de cultură dedulcită la comunicare, și-a lansat blogul omonim. Blogul grupează reușite remarcabile deja publicate de Ana-Maria (interviuri cu Cătălin Tolontan sau Jonathan Safran Foer), dar și texte inedite. Interesant și de urmărit. http://anamariaonisei.ro/

Și o notă proastă: actualizarea trece, „justififica” rămâne

În acest timp, presa tradițională, părăsită cam de toți cei care, vorba aia, știau să fugă sau să înoate, respiră greu. Greșeala din titlu pe care o semnalez nu e un capăt de țară, deși articolul a fost actualizat, așa că putea să observe cineva că apare cuvântul „justififica”, zici că-i nume fistichiu de mâță. Problema pe care o dezvăluie însă genul acesta de mici erori e gravă: în presă, mai ales în online, sunt foarte puțini oameni, cu atribuții foarte multe, se lucrează la normă, când să mai ai timp de creativitate, revizuire sau îndoială? http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/veste-proasta-pentru-teodorovici–fosta-sotie-a-ministrului-nu-isi-poate-justififica-o-parte-din-avere-385906

UPDATE „Reportajul despre viol, o mizerie”

(textul de mai jos a fost scris de jurnalistul Vlad Stoicescu, pe contul său de Facebook)

„Cu toata dragostea pentru actul de presa menit sa regleze morala sociala si sa semnaleze / incondeieze deviatiile (grotesti in cazul de fata), dar reportajul care face valva pe internet despre satul vasluian unde sapte indivizi au violat o fata este o mizerie.

N-are, adica, nicio valoare – jurnalistica, sociala, nici macar una antropologica (desi lucreaza cu prejudecati din sfera respectiva – ca doar vasluienii au „mentalitati bolnave”, in vreme ce „intreaga Romanie” e scandalizata, de exemplu).

„Halucinanta fapta este privita de cei mai multi dintre sateni ca o greseala a tineretii”, se scrie intr-unul din primele paragrafe ale reportajului. „Cei mai multi”, potrivit opiniilor citate, sunt doi. Un satean care bea bere sustine ca „fata e de vina”. Altul ca „a distrus sapte familii”.

In rest, reporterul se ghideaza in evaluarea sa numerica dupa opiniile exprimate pe Facebook de prietenii agresorilor – cumva normal, avand in vedere ca agresorii sunt 7, iar victima doar una, opiniile favorabile lor sunt prevalente. E ca si cum cineva ar fi mers in casa unuia dintre agresori, iar acolo ar fi constatat, cu surpriza, ca i se cauta si gasesc scuze de catre apropiati.

„Cea pusa la zid de comunitate este tanara”, mai scrie in reportaj. Am numarat asa in text (pe langa cele doua opinii favorabile agresorilor si expuse mai sus):

– o opinie despre cum „nu admit violul. anturajul este de vina la baietii astia. daca ar pati fata mea asa ceva as face moarte de om”

– o opinie despre cum „s-au comportat ca niste animale. nici unui caine nu-i faci asa ceva. anturajul si alcoolul sunt de vina. fata poate fi cum o fi, nu o judecam noi”

– o opinie despre cum „este urat, o palma pentru familii si pentru sat. nu e frumoas ce-au facut. am inteles ca o vina ar avea si fata”

– o opinie despre cum „noi ramanem aici cu ei in sat. nu vrem sa avem probleme”

– patru opinii despre indolenta iresponsabila a autoritatilor locale, „cum sa le dea drumul dupa ce au facut? politia ce face?”

– o opinie despre cum „fata asta nu a avut o absenta la scoala. daca nu mai este virgina, inseamna ca e curva?”

– o opinie despre cum „pentru asa fapta, n-as ierta pentru nimic in lume. justitia sa-i condamne, ca asta merita!”

Nu stiu cum iese in matematica reporterului care semneaza materialul, dar in a mea sa tot fie 7 opinii net impotriva agresorilor si 3 asa-si-asa (din care doar una aminteste „responsabilitatea” victimei, restul sunt clar impotriva faptei – si nu-i o circumstanta agravanta pentru ei faptul ca aduc in discutie „nenorocirea” abatuta asupra familiilor agresorilor, din moment ce in satele Romaniei raportarea la familie primeaza raportarii la indivizi).

La final, lecturand asa, in diagonala, cum le place multora pe internet, ramai cu ideea ca ai citit o „poveste terifianta din satul depravatilor”. Asa scrie in titlul articolului. Si, teoretic, nu-i cu vasluieni de pe Times New Roman. Sau n-ar trebui sa fie.”

Dați câte un link, să ajungă la toată lumea!

Triumf românesc la un concurs francofon de filosofie

Ce trebuie să faci ca să stai un an în spațiu

De ce muzeele sunt noile biserici

Cum ne distorsonează Google perspectiva asupra lumii

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

two × 1 =