La finalul poveștilor nespuse din jurnalul ținut de omul din spatele personajului Coiotul Relaxat, pentru a sensibiliza opinia publică față de o boală cumplită, dar care poate fi prevenită și vindecată, public azi un fragment inedit din poveștile reale ale Carmenuței, care inventase un alter ego fictiv, Coiotul Relaxat, în primul an de tratament.

La cinci luni de când a plecat, am găsit o înregistrare, datată 6 iunie 2019, în care vorbea despre cartea pe care intenționa să o scrie, din perspectiva unui bolnav de cancer. Despre cât ar mai fi vrut să trăiască. Despre un loc de veci. Despre subiecte pe care nu le discutasem niciodată serios cu cea care avea darul de a identifica derizoriul în lucrurile grave, dar și pentru că nu-mi pusesem problema că îi voi supraviețui.

E 6 iunie, 23.30, sunt ușor umflată de plâns (n.m. – râs amar). Mi-am adus aminte de Andreea, care mi-a dat un sfat: dacă nu pot să scriu, măcar să înregistrez câteva minute. Două – trei minute. De parcă acum aș avea vreo idee. Mă rog. Ar fi trebuit să fie a doua zi în care scriu organizat. Cartea mea măreață despre cancer. Numai că mai devreme m-am uitat în mail-urile de-acum șase ani, pe care i le-am trimis Cristianei și Andreei… și brusc mi-au venit în minte toți anii, tot ce s-a întâmplat… și probabil că trebuie să mai plâng… vreo săptămână (n.m. – râs amar)… ca să pot să mă apuc de scris. Habar n-am cum vreau eu să fac o carte… funny… și utilă… și să nu fie pe mare dramatism. Că, vorba aia, nu sunt singura care are cancer. Și nici nu sunt singura cu metastaze. Sau care o să moară. N-o să moară bătrână… big deal… nu știu. Nu știu exact despre ce aș fi scris astăzi, despre ce ar fi fost capitolul de pe 6 iunie. Probabil, despre ceva ce n-aș fi putut să scriu. Sau mi-ar fi fost foarte greu să găsesc o formă pe care să o înțeleagă cineva. Așa că, deocamdată, o să văd… Mă gândesc că astăzi am zis să scriu și eu cartea, că poate o să fiu înmormântată la Bellu, la scriitori (n.m. – râs amar)… și nu la Străulești, unde am văzut că e un cimitir în care locurile sunt pe site ca la cinema, la mall, poți să ți le alegi. Asta măcar poate fi ușor amuzant. Aș putea să sun. Cred că ar fi o experiență și asta, pe care aș putea să o trec în carte. Bine, fără să-i spun cuiva, lui Horia sau așa… să mă duc să fac o vizită la cimitirul ăla. Oricum, am zis că mai trăiesc trei ani. Că nu mor la 41, că mor la 44. Minimum… cred că-s dărâmată și de la toate durerile astea… de la bube… și probabil că am strâns foarte mult din dinți lunile astea, de când a început totul… din ianuarie… și mai am de plâns o bucată de vreme. Cam asta. Poate mai citesc un pic. Și după aia, să dorm”.

Caravana „Fii atentă, România!”, susținută de Misiunea UE privind cancerul

„Fii atentă, România!” se numește o caravană susținută de Misiunea UE privind cancerul. Acest program de conștientizare și de prevenție a cancerului ajunge săptămâna aceasta și în țara noastră.

În Uniunea Europeană, diagnosticul de cancer nu mai e echivalentul unei condamnări la moarte: 40% din cazurile de cancer pot fi prevenite sau vindecate, în cazul în care sunt detectate într-un stadiu incipient. Acest procent poate fi realizat prin strategii de prevenție, prin metode de diagnosticare și prin tratamente de ultimă oră. Ca membră a UE, țara noastră are acces la informații ce țin de cele mai noi politici de sănătate. În acest sens, o caravană a Misiunii UE privind cancerul se va afla, în perioada 2 august-7 septembrie, în România, pentru a face cunoscute cele mai noi informații legate de combaterea acestei afecțiuni. Caravana face parte din campania organizată de Direcția Generală pentru Cercetare și Inovație a Uniunii Europene (DG RTD) și va trece prin cinci localități din România, unde publicul va avea acces la informații de specialitate de ultimă oră. Detalii, aici!

#EUCancerRoadshow

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

4 + 5 =