Radu Paraschivescu, cărturar și spirit rar, studiază umorul cu exact acea seriozitate care-ți îngăduie să-l descoperi peste tot. Distinsul scriitor care conferă, prin simpla apariție, farmec și discreție cartierului bucureștean Balta Albă și-a format deja un obicei din a vâna tot ceea ce provoacă râsul și de a-l publica apoi, în cărți de un umor nebun.

radu

Dacă ar fi colecționat fluturi, era un lepidopterolog de vază, cu memorabile contribuții la congrese, un mustăcios de pus în ramă pe pereții facultăților de specialitate. De ceva vreme, Radu s-a apucat însă să strângă muște – așa le spune gogomăniilor, savuroaselor probe de umor involuntar, porumbeilor scăpați pe gură de români contemporani ajunși la o deplorabilă notorietate. Așa s-a născut volumul „Muște pe parbrizul vieții: nou catalog de perle“ (Humanitas 2014, colecția Râsul lumii). Proaspăta antologie de tâmpenii, magnific recenzată săptămâna aceasta de Andrei Pleșu sub titlul „Muștele noastre“, are un clenci pe care autorul vi-l supune atenției chiar din argument: „Însăși ideea în jurul căreia s-a ordonat materia primă a acestei cărți (…): cu cât e mai sonor hohotul, cu atât e mai mare tristețea“. Desprind câteva care îmi sunt fără osebire dragi: „Copii, mergeți la școală, că și școala e bună la ceva“ (Gică Hagi), „Finlandezilor le e atât de frig, încât nu pot să plece de-acasă și nu au cum să facă acte de corupție“ (Mihăiță Calimente), „Reporter: Credeți că sunt prea mulți ofițeri de informații în România? Mircea Geoană: Nu știm câți suntem, în primul rând“, „Cel mai mult a început să-mi placă să vorbesc în plen“ (Elena Băsescu), „Avem primul om care-a zburat în Cosmos și care-a fost român“ (Maria Grapini), „Românii ie popor de violatori de babe“ (Dorin Cioabă).

Dragă Radu, mărturisesc că am râs și m-am întristat în egală măsură. Cartea e delicioasă, de păstrat în servietă, gata să anime orice conversație care lâncezește, de scos în jurul focului de tabără ori la petreceri de firmă, când ai rămas la masă cu șefii care nu știu Dansul Pinguinului. Problema e însă cu limba română, care e foarte frumoasă. Păcat numai că e vorbită de unii care, parafrazând-o pe emițătoarea de aforisme ratate Sânziana Buruiană, abuzează în exces de folosirea ei.

radu2

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

ten − 1 =