De peste 30 de ani life coach și executive coach, Connie Larkin e în măsură să te lumineze în ceea ce privește PhotoReading – cursul de fotocitire, care, pe lângă creșterea vitezei de parcurgere a unui text, mărește capacitatea de concentrare, precum și creativitatea. Connie e cunoscută, de asemenea, în calitate de președinte al Fundației pentru Autocunoaștere și Dezvoltare Personală (FADP) și a adus în România, la începutul anilor 2000, cursurile Landmark. În prezent susține cursuri de TimeMaster, Authentic Speaker Program și StressManager.

Connie Larkin. Fotografii: Andrei Lupu
Connie Larkin. Fotografii: Andrei Lupu

Connie, de când ai adus conceptul de fotocitire în România, dacă nu mă-nșel, ai avut mii de cursanți. Cât îi ia unui cursant obișnuit să ajungă la performanța de a „fotografia mental” 25.000 de cuvinte pe minut? Când ai auzit prima dată de PhotoReading și cum s-a dezvoltat de atunci această, s-o numesc așa, abilitate?

Dragă Horia, nu pot să spun că eu am adus conceptul de fotocitire, sau mai degrabă „PhotoReading”, în România. PhotoReading este un curs creat de Paul Scheele, care trăiește în Minneapolis, Minnesota. O prietenă de-a mea a fost cea care mi-a vorbit de acest curs prima dată. Nu eu am adus cursul în Romania, dar sunt unul dintre cei doi instructori români autorizați de Learning Strategies să conduc cursul de PhotoReading.

Mă întrebi cât îi ia unui cursant să ajungă la „performanța” de a fotografia mental. Acest lucru nu este ceva ce oamenii învață în curs. Aici oamenii descoperă că fac asta dintotdeauna, dar ceea ce învață este cum să folosească acest proces natural în mod intențional. Această învațare se face în primele 3 ore de curs. Și pentru că ai amintit cuvântul „performanță”,  Paul Scheele spune că în cursul creat de el vom citi „cu viteza de MINIMUM 25.000 de cuvinte pe minut”.

Sunt categorii de vârstă cărora le recomanzi mai mult fotocitirea – studenți în prag de sesiune, de exemplu?

Multitudinea de beneficii ale acestei tehnici mă face să nu limitez recomandarea mea doar la ce este evident și urgent. Personal, nu fac nicio recomandare de vârstă pentru că nu contează vârsta când este vorba de a învța. Oricine poate beneficia enorm de pe urma acestei tehnici și da, elevii și studenții ne vin în minte mai întâi. Cei care învață să fotocitească și apoi practică ceea ce au învățat produc adevărate miracole. O elevă în clasa a XII-a mi-a scris un email să îmi spună că a studiat o zi pentru simularea pentru Bacalaureat și a luat notele cele mai bune, în timp ce colegii ei s-au chinuit o lună și mulți au luat note mai mici decât ea.

E drept că n-am asistat la niciun curs, ca să-mi fac o părere, dar îmi vine greu să cred că rămân cu ceva după o „scanare” rapidă – mie-mi place lectura lentă, să savurez cuvântul… Înțeleg să parcurg repede un ghid turistic despre o capitală europeană, dar de ce aș citi mai repede din Paul Auster?

Desigur, neparticipând la curs nu ai cum să știi că, folosind ceea ce Paul Scheele numește „Sistemul Mental Integral”, predat în cursul de PhotoReading, vei parcurge doar într-o oră un material scris care, în mod normal, ți-ar lua zece ore și vei crește memoria pe termen lung.

Apoi, nu trebuie să confundăm cititul de plăcere cu cititul pentru extragere și structurarea informațiilor de care avem nevoie.

Mai pot să-mi îmbunătățesc memoria după 45 de ani? Deja mi se pare că uit de la mână până la gură…

Un alt beneficiu pe care îl are fotocitirea este că, de fiecare dată când fotocitești o carte, creezi noi conexiuni neuronale. Crearea de conexiuni neuronale este secretul pentru a avea un creier tânăr și sănătos până la sfârșitul vieții noastre, indiferent de vârstă. Eu fotocitesc 3.000 de pagini pe zi. Asocierile pe care le fac mă umplu de curiozitate, vitalitate și entuziasm.

În ceea ce privește memoria, ea se formează pe baza a cât de relevant este pentru tine materialul pe care îl citești. Eu însămi  am descoperit pentru prima dată în 2008, când am participat ca și cursant la cursul de PhotoReading, la Londra, că toată viața mea am citit pasiv. Când citești pasiv, când nu generezi nicio intenție, când nu știi ce vrei să obții din ceea ce citești, ce fel de memorie poți să dezvolți?

Și da, chiar și la 45 de ani poți să îți dezvolți memoria!

Ce tehnică folosești pentru cineva vrea să converseze acceptabil într-o limbă străină în doar trei luni și jumătate, dar n-are nicio chemare pentru limbi străine în general?

Ca să înveți o limbă străină în trei luni și jumătate, la nivel conversațional, fotocitești dicționarul acelei limbi în fiecare zi și tot în fiecare zi asculți limba vorbită, în căști, pentru 15 minute. Procesul în care fotocitești și doar fotocitești (adică nu faci toți cei 5 pași din Sistemul Mental Integral), ca în cazul învățării limbilor străine, se numește „învățare directă”. Am avut foarte mulți cursanți care mi-au trimis emailuri și mi-au comunicat rezultatele fascinante pe care le-au obținut legat de limbi străine pe care le-au învățat astfel.

Referitor la „chemare”, daca ai fi în curs, te-aș întreba „ce-i aia?”. Toti avem tot echipamentul necesar învățării. Odată ce ai stabilit că vrei să înveți și de ce, te apuci de treabă… „Chemarea” este o gogoriță cu care se maschează „lenea” mentală.

În cazul în care cursanții își propun obiective nerealiste, sunt susținuți să renunțe la ele?

Cuvântul „nerealist” mă duce cu gândul la o persoană care a renunțat la curs după prima zi. Mi-a spus că el înțelesese că după curs nu mai trebuia să facă niciun efort pentru a învăța pentru examenul de barou, că tot ce fotocitea putea fi reprodus exact, ca și cum ar fi fost înregistrat pe o casetă. Nerealist?! Mă uitam la el cu uimire și perplexitate, fără cuvinte, fără judecăți. Nu știam ce să spun. Am spus ceva ca să îl determin să renunțe la ideea cu care venise, dar nu am reușit!

Corectează-mă dacă greșesc, dar în România pare o inflație de cursuri de dezvoltare personală. Cum le deosebim pe cele veritabile de cele încropite?

Dacă tu îmi răspunzi mie cum să dai de oameni profesioniști, în orice domeniu, îți răspund cum afli diferența dintre cursurile veritabile și cele încropite. Până afli, pierzi mulți bani și mult timp.

În ceea ce privește cursul de PhotoReading, acesta este un curs pragmatic, este o tehnică ce îți pune la dispoziție un sistem cu care să lucrezi și se bazează pe abilități pe care creierul nostru, al tuturor, le are. Ca din orice muncă pe care o facem, ne dezvoltăm sau, mai degrabă, evoluăm. Toți instructorii aduc în livrarea cursului de PhotoReading experiența lor de viață, pregătirea lor. Rezultatele pe care le primesc participanții la cursurile mele, dincolo de tehnica de photoreading, se datorează faptului că eu aduc în curs expertiza mea ca leader ontologic de peste 30 de ani și experiența de coach ontologic își spune cuvântul.

Personal, nu folosesc cuvintele „dezvoltare personală” pentru că nu am nimic pe care să îl dezvolt, în afară de mușchi! Eu sunt o persoană inspirată de evoluție, procesul evoluției este un dans continuu cu cunoașterea și nu invalidează în niciun fel cine sunt acum, în prezent.

Pentru o persoană needucată ontologic, poți „traduce”, de fapt, ce înseamnă asta?

Ontologia este studiul ființei. Prin educație ontologică  faci diferența dintre  experiența de echilibru pe bicicletă și manualul echilibrului pe bicicletă (în cazul în care ar exista așa ceva). De pildă, dacă iei oamenii la bani mărunți, la final oamenii preferă să FIE fericiți, mai degrabă decât să afle CUM să fie fericiți. Cu toate astea, toți vor să afle CUM. Oricum, „cum” este începutul drumului, deci este benefic. Educația ontologică aduce coerență, claritate mentală, astfel încât oamenii să poată experimenta viața direct, fara conceptele „despre” viață. Nu sună fantastic că există așa ceva?

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ