Articolul de succes din zilele noastre e copilul din flori al jurnalismului de ieri, făcut cu un click ce e singurul în măsură să valideze azi valoarea unei informații. E un bastard al presei, un produs care se simte în elementul său în universul concentraționar al vizualizărilor. În fața acestui plod nelegitim se prosternează omenirea, dispusă să recunoască niște nevolnici efemerizi, repetitivi, vulgari și irelevanți. Sunt articole care inundă media, târând civilizația în cea mai mare catastrofă a informațiilor ce contează cu adevărat.

Iată, conform Buzzfeed, Top 5 fake news de anul trecut:

  • Dădacă transportată la spital după ce și-a introdus un bebeluș în vagin – 1.204.400 (acest număr indică numărul total de impresii – share-uri, comentarii și reacții – pe care le-a avut pe Facebook această făcătură de presă)
  • FBI confiscă peste 3.000 de penisuri într-un raid la domiciliul unui angajat de la morgă –  1.145.470
  • Charles Manson, eliberat condiționat, în Johnson (Texas) – 1.125.031 (după această miniciună sfruntată, nici măcar decesul său real probabil că n-a mai fost credibil!)
  • Poliția: Chester Bennington a fost ucis – 1.042.032 (teoriile conspirației căpușează mereu dispariția unor celebrități, oameni care nu-l cunosc pe defunct sau locuiesc în alt colț al planetei știu pur și simplu ce s-a petrecut…)
  • Angajat la morgă, incinerat din greșeală în timp ce moțăia – 993.205 (am încercat să explic AICI de ce moartea, parol, e viața noastră pe Internet…).

Iar dacă nu sunt fake news, sunt fast news. Odinioară, faptele diverse ar fi ocupat locul meritat – câteva rândulețe. Și-ar fi trăit un trai scurt, discret, pe coloanele ziarelor, în emisiunile de weekend, în almanahurile estivale. Azi, mulțumită liberalizării digitale a informației, aceste „fast news” despre mai nimic au o răspândire globală și sunt ridicate la rangul de probleme grave ale omenirii, în rând cu seceta și cu războaiele, pe care oricum le depășesc cras în vizualizări.

Iar jurnalismul clasic, ce să facă? S-a înscris într-o cursă a dezarmării în fața unui inamic fără scrupule. Căci cum te poți împotrivi jurnalismului iute de mână ca un pistolar din Vestul Sălbatic, când ai fost obișnuit să-l practici cumpătat? Să tragi doar când ești sigur că ținta e cea corectă, că nimeni altcineva n-are de suferit, că o faci pentru un bine mai mare, al celorlalți? Ce să-i spui acestui bastard al jurnalismului, care întâi trage și abia pe urmă întreabă unde-i gara?

A spune că-ți plac știrile de azi, fie ele fast news ori fake news, e ca și cum ți-ai astâmpăra foamea cu gumă de mestecat. Or fi îmbietoare aromele artificiale ale știrilor-gumă, dar după ce li se duce gustul ce durează foarte puțin, nu mai rămâne nimic de ele.

Foto: Pixabay

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

1 × four =