„100 de români care mă inspiră” e un proiect personal, care marchează Centenarul Unirii. N-are nimic festivist în sine și nu e asociat niciunei celebrări a statului sau vreunei campanii – e, pur și simplu, alegerea mea de a prezenta oameni speciali din țara în care, ei bine, am ales să trăiesc. 
Veți găsi în această rubrică, zilnic, până pe 1 decembrie 2018, niște oameni care mă inspiră și cărora le-am pus același set de întrebări. La final, acest mozaic uman va recompune, într-un fel, și țara care mă reprezintă.

Cornel Ilie e băiatul cu care mi-ar plăcea să mă învecinez. Să-l văd zâmbind zilnic – nu știu cum reușește să fie tot timpul atât de tonic! -, să-l ascult cum repetă, să-i admir bula de fericire a familiei ar fi tot atâtea privilegii. Dar înainte de toate, trebuie să menționez că e un om bun. Like!

Ce i-ai spune despre tine cuiva care nu te cunoaște?
I-aș spune că, deși am încredere în oameni, încerc să nu mă las cunoscut prea repede. Pot fi prietenos sau arogant la prima vedere, dar prefer ca cine vrea să mă cunoască cu adevărat să muncească puțin pentru asta:) Așa cum și eu fac la fel, la rândul meu, cu oamenii pe care vreau să-i cunosc, îmi place să-i descopăr eu, să nu știu dinainte cum sunt.

Care este persoana cea mai apropiată de tine?
Eliza, soția mea, și Răzvan, fratele meu.

Cine ți-a făcut cel mai mare bine? Dar tu cui i-ai făcut cel mai mare bine?
Familia, pentru că m-a crescut în liniște, pentru că m-a lăsat să fac toate prostiile din lume și m-a încurajat mereu să fac ce-mi place mie cel mai mult. Pe lângă asta și pentru faptul că m-au educat și crescut să fiu bun cu oamenii, să iau totul cu zâmbetul pe buze, să-i respect pe ceilalți orice-ar face sau oricine-ar fi, astea sunt lucrurile care cred că mi-au făcut cel mai bine în lumea asta. Restul se învață, te adaptezi, ajustezi. Cu tot ajutorul dat multor oameni, chiar dacă era știut sau nu de ei, cred că cel mai bine am făcut oamenilor de lângă care am plecat, atunci când am știut că nu mai putem merge înainte împreună și nu am ținut „cu dinții” de ei. Să eliberezi un om de persoana ta cred că este un bine important. Și este și fascinant, în același timp, pentru că la început pare un rău, dar este un bine cu rol de investiție pe termen lung.

Dacă ar fi să alegi un episod din viața ta de până acum pe care să-l povestești nepoților la bătrânețe, care ar fi?
Episodul în care m-am hotărât că vreau să trăiesc doar din muzică, pentru muzică, prin muzică și să nu mai fac nimic altceva în afară de asta. În acel moment mi-am dat demisia de la serviciu și am renunțat la facultate, în anul III. Lucram în ProTV ca inginer de sunet și eram student la Facultatea de Imagine de Film și TV. Se întâmpla în 1999 și de-atunci, imediat, au apărut în viața mea șansele să pot crede că visul meu se poate împlini. Doar pentru că și mental și sufletește eram hotărât și, astfel, cred că am început să fac lumea să se învârtă altfel pentru mine. Puterea gândului și a visului sunt mai puternice chiar și decât puterea banilor.

Un moment în care ai simțit că s-a prăbușit lumea peste tine și cum l-ai depășit?
Acel moment a fost când mi-a murit mama, în 1996. Era bolnavă și nu mai avea puteri absolut deloc. Mi-am construit ideea că a ales să nu mai stea pentru că nu mai putea avea grijă de noi și, plecând, va prinde puteri noi să ne protejeze altfel, dintr-o lume vecină cu a noastră, tot timpul.

Despre ce moment din istoria României i-ai povesti unui străin și de ce?
Aș căuta să-i povestesc despre un moment pe care l-am trăit, pentru că nu mai știu în ce istorie a României să mai cred. Toată viața ni s-a spus la istorie ce popor luptător am fost noi, ce viteji și demni eram și nu prea are nicio legătură cu cine suntem noi acum. Chiar așa să se fi diluat spiritul nostru în timp? Cel mai important moment pe care l-am trăit a fost Revoluția din 1989 și aș putea să-i povestesc oricui și despre cum era înainte de ea și în timpul și, mai ales, după, care au fost efectele reale și care au fost așteptările tuturor atunci.

În ce loc din România ți-ai petrece un weekend cu persoana cea mai dragă?
La mine acasă, în liniște, departe de oraș, unde dimineața se aud toate păsările pădurii, iar seara se văd toate stelele pe cer.

Ultima dată când te-ai simțit bine că ești român.
N-am astfel de momente pentru că ar însemna să am și momente de rușine și nu am. Eu cred, în continuare, că suntem oameni buni, un popor talentat, inteligent, dar prea naiv, din păcate. Suntem imaturi, nu proști sau răi.

Ultima dată când te-ai simțit stânjenit că ești român.
Niciodată.

De ce trăiești în România? Te-ai gândit vreodată serios să pleci?
Mi-ar plăcea să lucrez în alte țări, în alte studiouri, să cunosc alți oameni, pentru că sigur aș avea foarte multe de învățat, nu doar despre domeniul meu, ci și despre lume. Însă, nu mi-a venit niciodată gândul să plec, să las în urmă România. N-aș putea. Mi s-ar părea un gest de lașitate, mai ales acum, în perioada asta. Am găsit în mine datoria să lupt, cu armele mele, pentru a fi sigur că România va fi un loc de trăit frumos și pentru copiii mei. Știm cu toții că țara noastră este superbă, problema noastră este la ce fel de oameni alegem să ne conducă, începând de pe plan local, până la cel național. Lupta mea este să încerc să aduc bucurie, speranță, încredere, putere în oameni, să fac asta om cu om, dacă este nevoie, pentru că știu că este posibil. Asta este lupta mea, dar lupta noastra,ca popor, este cu prejudecățile, cu mentalitatea. Iar asta se schimbă doar cu răbdare, cu timp, cu exemple.

Ce faci de 1 decembrie de obicei? Sau un 1 decembrie pe care nu-l poți uita.
Mie nu-mi place că Ziua Națională este pe 1 decembrie. Istoric, poate este motivat corect. Însă, din punct de vedere al spiritului nostru românesc, mi se pare că este greșit. Toată abordarea despre Ziua Națională mi se pare greșită. Începând de la faptul că nu este o sărbătoare, o bucurie, ci o comemorare, până la parada militară în care scopul principal este să defilăm cu niște arme și soldați. Unde este bucuria acestei zile, unde este sărbătoarea? La fasolea și cârnații de după?
Mai tot timpul este frig, lapoviță sau ploaie, nici măcar ninsoare. Niște politicieni depun niște coroane de flori și habar nu au pentru ce. Imnul este „Deșteaptă-te, române”, care din punct de vedere muzical cred că este singurul imn din lumea asta care nu te „ridică”, ci te doboară, este într-o cheie minoră, apăsătoare, deloc încurajatoare, care să-ți dea sentimentul de demnitate, de forță, de bucurie. Așa că de 1 decembrie încerc să nu mă enervez pe toate cele de mai sus și să ascult Rapsodia Română.
Foto: Matei L. Buță

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

18 − 11 =