„100 de români care mă inspiră” e un proiect personal, care marchează Centenarul Unirii. N-are nimic festivist în sine și nu e asociat niciunei celebrări a statului sau vreunei campanii – e, pur și simplu, alegerea mea de a prezenta oameni speciali din țara în care, ei bine, am ales să trăiesc. 
Veți găsi în această rubrică, zilnic, până pe 1 decembrie 2018, niște oameni care mă inspiră și cărora le-am pus același set de întrebări. La final, acest mozaic uman va recompune, într-un fel, și țara care mă reprezintă.

Ce aș putea zice despre Cristi Minculescu fără să fi fost deja spus? Că e cea mai mare voce rock din România? Că e o figură legendară? Că e nebun după fotbalul care l-a anesteziat înaintea unei intervenții chirurgicale grele? Mai bine îi dau cuvântul chiar Excelenței Sale.

Ce i-ai spune despre tine cuiva care nu te cunoaște?
„Iubesc pletele și ploaia și cămășile-nflorate”, așa cum sunt versurile unei melodii emblematice :). I-aș spune că îmi plac cartofii prăjiți și filmele românești; fotbalul și muzica. În rest, trăsăturile esențiale de caracter prefer să le descopere persoana respectivă singură, fiindcă eu aș fi în mod evident, subiectiv.

Care este persoana cea mai apropiată de tine?
Sunt mai multe persoane care îmi sunt alături și nu ar fi corect să nominalizez doar una. Soția mea, bineînțeles, Valter și Boro, care sunt colegii și prietenii mei de peste 40 ani și echipa noastră, care are cele mai bune și sincere intenții. Toți acești oameni îmi sunt foarte apropiați atât pe plan personal, cât și profesional, pentru că toți îmi doresc binele, iar acest lucru mă face extrem de norocos.

Cine ți-a făcut cel mai mare bine? Dar tu cui i-ai făcut cel mai mare bine?

Răspunsul la această întrebare este oarecum intercalat cu cel anterior. Mulți oameni îmi fac bine zilnic, începând cu fanii care îmi trimit mesaje; publicul care îmi dă energia de a merge mai departe la fel de determinat ca întotdeauna; familia, care îmi conferă liniștea și confortul emoțional necesar pentru a-mi vedea de treabă; echipa, care face posibil ca tot ce ne propunem să se realizeze cu profesionalism, și aș putea continua la nesfârșit. În fiecare zi cineva îmi face un bine. Chiar și lucrurile aparent negative care mi se întâmplă trebuie interpretate ca fiind un „bine”: fie pentru că mă fac să înțeleg anumite lucruri, să văd cine îmi e prieten și cine nu, să știu cum să reacționez pe viitor, cum să devin mai bun. Cui i-am făcut eu cel mai mare bine? Ar fi nepotrivit să afirm eu cui i-am făcut bine. Cine știe sau apreciază că am facut acest lucru într-o formă sau alta, poate raspunde cel mai bine la această întrebare.

Dacă ar fi să alegi un episod din viața ta de până acum pe care să-l povestești nepoților la bătrânețe, care ar fi?
Nu vreau să par lipsit de modestie, dar viața mea a fost și încă este atât de complexă, am trăit atâtea evenimente și momente deosebite, am cunoscut oameni cât pentru patru vieți, încât n-aș putea alege un episod anume din viața mea, fără să pun automat pe un altul, într-un plan care să-i confere mai puțină importanță. O să le răspund nepoților la orice întrebare pe care vor vrea să mi-o adreseze și o să le povestesc orice întâmplare din viața mea pe care o să dorească să o cunoască. Am material care să-i țină curioși de la doi ani și până la adolescență 🙂

Un moment în care ai simțit că s-a prăbușit lumea peste tine și cum l-ai depășit?
Pierderea părinților mei, moment pe care nu l-am depășit și nu o voi face vreodată. Sunt câteva evenimente în viață special orchestrate pentru a te aduce cu picioarele pe pământ, pentru a te face umil și a te face să înțelegi care sunt lucrurile cu adevărat importante. Tot în astfel de momente realizezi cât de fragilă este viața și cum trebuie să ne bucurăm de fiecare clipă.

Despre ce moment din istoria României i-ai povesti unui străin și de ce?
Sunt multe astfel de evenimente, iar eu chiar sunt pasionat de istorie, dar i-aș povesti despre un moment pentru care sunt acuzat că îl tot repet la nesfârșit și anume perioada comunismului. Este posibil să evoc acea perioadă prea des, dar o fac pentru că istoria este ciclică, de aici și vorba că “istoria se repetă”, iar tinerii de azi trebuie să fie pregătiți ca în cazul comunismului și a doctrinei pe care am fost nevoiți să o îndurăm, să nu mai permită repetarea istoriei.

În ce loc din România ți-ai petrece un weekend cu persoana cea mai dragă?
Probabil sună a clișeu, dar în locurile copilăriei mele, la Craiova, la Pitești, acolo unde am trăit atunci când totul părea ușor și posibil. Bine, asta nu înseamnă că nu sunt și alte locuri frumoase în România care merită vizitate. Norocul meu este că noi avem săptămânal concerte în țară și așa am avut posibilitatea să vizităm aproape orice colțișor.

Ultima dată când te-ai simțit bine că ești român.
Când a câștigat Simona Halep turneul de la Roland Garros și s-a auzit imnul României cântat de aproape întreaga arenă Philippe Chatrier, lucru care am înțeles că nu s-a mai întamplat niciodată cu imnul țării altui câștigător. Sau mai sunt mândru când alt român are performanțe în orice alt domeniu. Și mă mai simt bine atunci când românii sunt uniți, când luptă pentru țară, pentru libertate, pentru dreptate.

Ultima dată când te-ai simțit stânjenit că ești român.
Niciodată nu mi-a fost rușine și nu m-am simțit stânjenit că sunt român. M-am simțit stânjenit de anumite persoane care reprezintă această țară, indiferent că sunt cetățeni obișnuiți, oficiali ai țării sau persoane publice din diverse domenii, care ar trebui să ofere un exemplu cât mai bun celor din jur. Sau m-am mai simțit stânjenit atunci când străinii își exprimă o părere negativă despre România sau despre români din simplă ignoranță și necunoaștere sau pentru că exponenții enumerați mai sus au înțeles să zugrăvească României, prin acțiunile lor, o imagine denaturată.

De ce trăiești în România? Te-ai gândit vreodată serios să pleci?

Dumneavoastră de ce trăiți acasă la dumneavoastră și nu la vecinul? 🙂 Glumesc! 🙂 Trăiesc în România pentru ca este acasă și pentru că am avut șansa să-mi câștig existența în țara mea, față de mulți români, care pentru a-și întreține familiile și a duce o viață oarecum decentă au fost nevoiți să trăiască departe de casele lor. Chiar am văzut zilele trecute un documentar impresionant despre româncele care au grijă de bătrâni, persoane bolnave sau cu dizabilități, în Italia. Acele femei trăiesc o dramă continuă, doar pentru că nu li s-a oferit șansa de a lucra decent în țara lor. În ceea ce privește plecatul, poate cunoașteți faptul că 20% din timp îl petrec și în Germania, dat fiind faptul că unele urgențe și dificultăți medicale și-au găsit soluția acolo, dar așa cum am mai spus și cu alte ocazii, acest lucru nu înseamnă că acasă nu este în România.

Ce faci de 1 Decembrie de obicei? Sau un 1 Decembrie pe care nu-l poți uita.
De obicei, sărbătorim ziua de 1 Decembrie pe scenă. E cel mai frumos mod de a sărbători Ziua Națională a României, mai ales în acest an, al Centenarului.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

20 − 16 =