„Te-au păcălit și pe tine?”, întreabă Rodrigo Sandor râzând, după ce observă și la încheietura mea niște ațe multicolore pe care ți le leagă africanii din Piața Domului și-ți cer apoi măcar doi euro. „Nu le-am dat nimic, am fost dur la negocieri!”, îi zic, mândru nevoie mare că de data asta n-am luat țeapă ca orice turist naiv, deși, îndeobște, mi se cam întâmplă. Nu contează, important e că a stat la un selfie și mi-a acordat un interviu – am făcut greșeala să-i spun că înțeleg maghiara, mult mai bine decât o vorbesc, așa că discuția a avut loc într-o ugro-engleză pe care sper să o s-o deslușesc cumva când voi scoate vorbele din reportofon.

Suntem la Milano, la finalele campionatului mondial la proba culinară, care va avea mâine un câștigător: S. Pellegrino Young Chef 2016, altfel zis, cel mai bun bucătar din lume (categoria sub 30 de ani). Sandor e din Ungaria, e exponentul zonei Europa de Est – sunt alți 19 finaliști în concurs, reprezentând tot atâtea regiuni de pe glob – iar mentorul său e Adrian Hădean, cunoscutul Chef din România.

Adrian Hădean și Rodrigo Sandor, azi, înainte să se apuce de treabă
Adrian Hădean și Rodrigo Sandor, azi, înainte să se apuce de treabă
Selfie-uri cu ungurul Rodrigo Sandor, candidat la titlul de cel mai bun Chef tânăr, și Adrian Hădean, mentorul său
Selfie-uri cu ungurul Rodrigo Sandor, candidat la titlul de cel mai bun Chef tânăr din lume, și cu românul Adrian Hădean, mentorul său. Instantaneele sunt făcute la The Mall din Milano, sala care găzduiește finalele S. Pellegrino Young Chef 2016.
Adrian Hădean, vorbind despre Mnagalița, un soi aproape dispărut, care leagă bucătăria transilvăneană de cea ungară
Adrian Hădean, vorbind despre Mnagalița, un soi aproape dispărut, care leagă bucătăria transilvăneană de cea ungară

Sanyi a intrat azi în seria a doua a finaliștilor, cu o propunere pe care mă grăbesc să o transcriu: obraz de porc Mangalița cu piure de conopidă caramelizată, sos de stafide și tortellini cu sfeclă roșie umplute cu rinichi de porc.

Opera de artă a ungurului Rodrigo, așa cum apare în propriul său telefon
Opera de artă a ungurului Rodrigo, așa cum apare în propriul său telefon

Fotografia e impresionantă, strict autentică – niciun food stylist n-a înfrumusețat-o pentru presă ori catalog. Gustul e… să-i lăsm pe jurați, „cei șapte magnifici”, adică bucătari de reputație mondială, să se pronunțe azi, când vor gusta din preparatul europeanului de la Răsărit. Acesta, ajutat de niște sub-Chefi și coordonat de mentorul Adrian Hădean, va avea șase ore la dispoziție să facă zece porții – șapte sunt  pentru jurați, restul e, cum se zice, partea îngerilor, se evaporă mintenaș.

Marele juriu de la S. Pellegrino Young Chef 2016. Foto: S. Pellegrino Young Chef 2016 Award
Marele juriu de la S. Pellegrino Young Chef 2016. Foto: S. Pellegrino Young Chef 2016 Award

Mesajul bucătarului maghiar, cu care am fraternizat instantaneu descoperind că ne leagă o pasiune comună, e că arta culinară de peste Tisa nu e cu nimic mai prejos de altele, chiar dacă e cunoscută ca fiind bazată pe o mâncare ce pică greu la stomac.

Precum Sandor, sunt iubitor de porc. Mă dau în vânt după afumături, mi-e greu să identific vreun preparat porcin care să-mi displacă, cred cu tărie că sărbătorile de iarnă sunt sărbători adevărate atunci când ai pe masă slănină, cârnați proaspeți fierți și apoi fripți, cârnați uscați pe care să-i mănânci din ochi, lebăr, sângerete, ciolan afumat cu carne doar un pic crocantă la suprafață, dar nespus de delicată pe os. Lângă orice produs gătit din porc, cum ar fi o tocăniță cu bucățele pline de grăsime, aș atașa fără ezitare niște găluști de pomină sau niște varză călită peste care am scăpat niște smântână groasă de stă lingurița dreaptă în ea. Așa fac ungurul, cehul, slovacul, polonezul, neamțul și, în general, toți iubitorii de porc din Mitteleuropa.

Cu toate generalizările, astea sunt strict gusturile mele. Nesofisticate, aproape primitive, conservatoare, provinciale. Preparatul pe care-l propune însă Sandor e contemporan și universal, creativ și epatant, surprinzător și, așa cum zicea bunica atunci când aprecia o mâncare, vorbește nenumărate limbi străine.

Ce-am învățat în primele două seri la Milano

A
Afișul competiției
  • în Italia poți găsi un restaurant fine dining la fiecare colț de stradă, așa cum e Larte, de pe Via Manzoni din Milano, foarte aproape de Piața Domului, în diagonală de una dintre ieșirile din fascinantele galerii Vittorio Emanuele al II-lea.
  • dacă te cheamă Michelangelo, îți ies doar capodopere; pe Chef-ul care ne-a preparat bucatele de la cină îl cheamă Michelangelo Citino.
  • după tragicul seism din Amatrice, fiecare Chef din Peninsulă omagiază regiunea greu încercată în felul său. Pastele pe care le-am mâncat aseară se chemau Amatriciana, după sosul conținând în denumire așezarea respectivă.
  • sunt un ignorant care n-a băut până acum vinuri Ferrari; de ciudă, am degustat în viteză fiecare vin din meniul pregătit de gazdele de la localul Larte, adică: un Ferrari Maximum Brut Trentodoc, alb, spumant, refrișant; Maximum Rose Trentodoc (de vis), pentru a încheia cu un demisec, tot Maximum Trentodoc. Am testat spumantele Ferrari și aseară, la un party găzduit de Terrazza Duomo, un loc splendid, cu vedere la Dom și cu terasă încălzită, pentru că la Milano a plouat toată ziua, chiar și spre dezamăgirea unei englezoaice sadea, altminteri obișnuită din cale afară cu precipitațiile, cum e Lucy Morgan, jurnalista de la Tasting Kitchen.
  • un român, o neozeelandeză, un australian, un american sadea și o americană de origine japoneză pleacă împreună de la restaurant. Ceilalți erau dați peste cap de fusul orar și se duceau să se odihnească. Românul eram eu, miercuri seară m-am dus la hotel să descarc poze și să stau pe Net. Sunt, o spun fără umbră de vanitate, singurul ziarist român prezent la această competiție, prin bunăvoința San Pellegrino. O faimoasă antreprenoare din industria muzicală de la noi, cu care m-am întâlnit tot miercuri seară la Bistrot Duomo (am ras o bere scurtă, eram pe fugă), a fost intrigată de această exclusivitate, socotind că genul acesta de concurs ar fi mult mai de interes în media decât scandalurile de toate zilele. N-am putut s-o contrazic.
  • Mă găsiți și pe pagina de Facebook a blogului.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ