În acest weekend am bucuria de a fi în Sibiu, la cel mai complex festival anual din România – Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS 2018). A 25-a ediție a festivalului se desfășoară vreme de zece zile în acest oraș pe care l-am regăsit ieri cu plăcere, are 3.300 de invitați din 73 de țări, care participă la 525 de evenimente, desfășurate în 73 de spații.
Am ajuns aseară la Sibiu și, într-o grabă nebună, m-am cazat, am fost la centrul de presă să îmi iau badge-ul, apoi am plecat spre CAVAS (Centrul de Cercetări Avansate în Domeniul Artelor Spectacolului), locul care a găzduit primul spectacol pe care mi-am propus să-l văd aici.
Am întâziat cinci minute (impardonabil, dacă mă întrebați, îmi place să cred despre mine că sunt o persoană punctuală) și era să nu mai intru – o oficială mi-a explicat în șoaptă că singurele căi de acces în sală dădeau fix în scenă, imposibil de intrat. I-am susurat în ureche că sunt dispus să văd piesa și pe jos, stau și-n cap dacă e, numai să intru, că de-aia am venit de la București, iar binele a triumfat: doamna l-a chemat pe Bogdan Sărătean, regizorul piesei, care, știind cel mai bine când apărea un mic moment de acalamie, mi-a indicat când să mă strecor în sală.
Piesa văzută aseară a fost „Iubirea la oameni” de Dmitri Bogoslavski și regizată de Bogdan Sărătean, un spectacol studențesc a cărui maturizare l-a calificat pentru montarea la Naționalul „Radu Stanca” din Sibiu.

E un text sfâșietor, dar din care nu lipsesc însă accente comice tipice spațiului slav, care îi oferă posibilitatea regizorului Sărătean de a realiza o montare curată, respectabilă. Aș evidenția și scenografia, minimalistă, care te introduce impecabil în atmosfera de sat bielorus uitat de lume și de Dumnezeu, bine adaptată la spațiul scenic aflat în Facultatea de Litere şi Arte a Universităţii „Lucian Blaga”.

Fotografii: Cristi Cojocariu

După spectacol, nu puteam rata artificiile precum și instalațiile de foc care au iluminat torida seară sibiană, însă pentru mine nu a fost o noapte albă, în jur de 1.15 eram în cameră, pentru că azi va fi o zi lungă și plină.

Foto: Dragoș Dumitru

A, am ratat și un taifas cu Cătălin Ștefănescu, ne-am întâlnit în fața hotelului în care stăm aici, din același motiv: amândoi urma să avem treabă în această dimineață, nu era loc și nici timp pentru conversațiile noastre pe care le tezaurizez într-un ungher foarte special al memoriei afective.

Programul meu de azi la FITS 2018

De la ora 18.00, la Centrul Cultural „Ion Besoiu”, vreau să văd „American Dance Show”, un spectacol de dans stradal și improvizație despre care am auzit aseară doar lucruri bune. Firește, opțiunea mea principală de la acea oră ar fi fost „Regele moare”, un regal la FITS2018, dar, cum l-am văzut deja, am preferat să merg la ceva inedit.
De la ora 20.00, la Teatrul Gong, mi-aș fi dorit să revăd „Pulverizare”, cu o Ada Galeș într-o stare de grație (în tot cazul, în poate cel mai bun rol, dintre cele în care am văzut-o eu), însă riscam să ratez ceea ce consider că e spectacolul-vedetă al primului weekend FITS 2018.
De la ora 22.00, merg la „Povestea prințesei deocheate” în regia lui Silviu Purcărete, la Fabrica de Cultură UniCredit (Sala Eugenio Barba), scenariul original fiind tot al lui Silviu Purcărete, inspirat din „Sakura Hime Azuma Bunshô”, de Tsuruya Nanboku al IV-lea.

„Povestea prințesei deocheate” la FITS 2018

Sunt deosebit de emoționat înaintea acestei premiere, nu doar pentru că mi-am asumat rolul de culegător de emoții în cadrul proiectului Fabrica de Cultură UniCredit Bank, vă povestesc mâine dimineață cum a fost în prima sâmbătă de la FITS 2018.

Mă puteți găsi și pe pagina de Facebook a blogului.

Foto mare: Sebastian Marcovici

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

five + 4 =