Partea cea mai nostimă a întâlnirii mele cu câțiva reprezentanți ai așa-numitei Generații Z – născuți după anul 2.000, copiii Internetului – este că știam la fel de puțin despre ei cât știau și ei despre jurnalism într-o dimineață însorită de aprilie, când am poposit în sala de clasă a Liceului Teoretic „Ion Barbu” din București. Eram însă foarte curios să cunosc niște contemporani care, practic, nu știu cum e să trăiești decât în Uniunea Europeană și cu smartphone, n-au prins alte vremuri!

Fusesem invitat, în săptămâna Școala Altfel, de o inimoasă membră a comitetului de părinți, să țin un curs de jurnalism la clasa a IX-a A și să îi ajut pe elevi să facă o pagină întâi a unui ziar, asta, ca să nu rămânem doar în stadiul de teorie searbădă.

Dsăcălind Generația Z
Dăscălind Generația Z

Era nouă dimineața când am intrat într-o sală dotată cu computere, presupun că așa arată un laborator de informatică, și am socotit „ochiometric” 14 elevi, ceea ce m-a făcut să estimez că, într-o săptămână în care oricum interesul de a participa la activități în afara programei uzuale e mai degrabă benevol, era o prezență bunicică.

Cu ochii cârpiți – și ei, și eu – ne-am studiat în voie. I-am dăscălit două ceasuri despre jurnalism. Despre rolul comunicatorilor publici din cele mai vechi timpuri până azi. Despre cum se transmiteau informațiile pe vremea Arcăi lui Noe, în Evul Mediu și-n zilele noastre, când, cu voce joasă, le-am explicat că media înseamnă inclusiv ca ei să scrie pe Facebook despre colegul lor care moțăia netulburat (am bănuit că e un „gamer” înrăit, dar i-am respectat dreptul de a asculta o prelegere sforăitoare cu ochii larg închiși!).

La final, le-am dat puștilor din Generația Z  o temă și un deadline: să îmi trimită până a doua zi câte un selfie și câte o frază despre experiența noastră comună, pe care le voi folosi în pagina de ziar despre care am vorbit.

Credeam că nu va trimite nimeni nimic. Firește, m-am înșelat! Am primit 9 mailuri (din 14 posibile, o medie excelentă!), dintre care două pe altă adresă de mail decât cea pe care o scrisesm pe tablă – am presupus că îmi căutaseră blogul și au găsit-o acolo, la contacte. I-am căutat pe Facebook, așa cum bănuiesc că au făcut și ei cu mine (probabil, m-or fi căutat și pe Snapchat, dar n-am cont!), dar cele trei decenii care ne despart ne-au împiedicat să ne „împrietenim”.

Vă invit să le savurați răspunsurile (le-am lăsat în grafia originală). Cu mențiunea că a fost o experiență simpatică, de care îmi voi aminti cu plăcere, chit că nu suspectez pe vreun elev dintre cei întâlniți că vor îmbrățișa ocupația despre care le-am spus că e cea mai frumoasă din lume. De fapt, o spusesem mai mult ca să mă aud pe mine – uneori, tot mai des în ultima vreme, asta riscă să fie una dintre puținele motivații!

Cei 9 elevi din clasa a 9-a care și-au făcut tema.
Cei 9 elevi din clasa a 9-a care și-au făcut tema.

Andreea: „Buna ziua.Va contactez din partea clasei 9A, ca sa trimit selfie-ul si fraza pentru pagina de ziar.Fraza: Am invatat ca jurnalistii nu sunt doar informatori, ci si vocea poporului. Multumim pentru ajutor!”

Luigiana: „Întâlnirea cu domnul jurnalist mi-a schimbat perspectiva asupra modului în care priveam munca jurnaliștilor. Am aflat că în spatele unui reportaj de câteva rânduri se ascunde o întreagă muncă.”

Alexandra: „A fost o zi placuta, marcata de inedita intalnire cu un autentic reprezentant al presei scrise din Romania. Va multumim pentru faptul ca ati adoptat o atitudine deschisa si ne-ati dezvaluit aspecte importante din viata si experienta unui reporter si de asemenea informatii utile in redactarea unei publicatii.”

Denisa: „Activitatile pe care le-am avut in aceasta saptamana au fost interesante si educative. Mica ora de jurnalism a fost captivanta ,deoarece am aflat ca aceasta meserie presupune mai multe decat pricepere la scris si putina inspiratie.”

Cristian: „Nu credeam ca in ziua de joi din „Scoala altfel” aflu atat de multe despre jurnalism.”

Alexandru: „Joi, 21 aprlie, a fost interesant, pentru ca am aflat lucruri noi despre jurnalism”

Eduard: „Bună seara! Mă numesc (…), am participat la lecția dumneavoastră de jurnalism de ieri și, după cum am stabilit, am să vă impărtășesc câteva impresii despre cele două ore petrecute împreună. Pentru început, pot să spun ca știam foarte puține lucruri despre jurnalism și că nu mă intersa aproape deloc această profesie. Incă de la începutul orei, dumneavoastră ați afirmat că jurnalismul este cea mai frumoasă profesie. Bineînțeles că după ce am auzit aceasta, am fost puțin sceptic, insă pe parcursul lecție dumneavoastră, am aflat o mulțime de lucruri foarte interesante, spre exemplu importanța știrilor și de către cine a fost transmisă prima știre(porumbeii lui Noe), scopul jurnaliștilor de a informa societatea indiferent de împrejurimi si condiții și bineînțeles libertatea de a-ți asuma greșelile și multe altele. Vă mulțumesc foarte mult domnule Ghibuțiu pentru lecția dumneavoastră de jurnalism si pentru ajutorul pe care ni-l oferiți pentru a ne întemeia prima noastră pagină de ziar a clasei.Sperăm să vă revedem cât mai curând!”

Vlad: „A fost o experienta frumoasa si din pacate prea scurta dar sfaturile primite o sa ne ajute sa excelam atat in lumea jurnalismului cat si in alte domenii”

Dragoș: „Eu consider ca meseria de jurnalist este una minunata deoarece informeaza oamenii despre lucrurile pe care ii intereseaza si mai ales sunt informatii corecte.”

Selfie cu Generația Z
Selfie cu Generația Z

– Mă găsiți și pe Facebook horiaghibutiu.ro.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

16 − 1 =