Ați vrea să vedeți cum arătau revistele glossy din România la primul număr și cum arată acum? Vă amintiți cine erau redactorii-șefi care le-au lansat și îi știți pe cei din prezent? Pentru a ilustra un scurt istoric al publicațiilor glossy din România, am ales 10 titluri: patru reviste pentru femei, două pentru bărbați, una de celebrități, una de psihologie, un ghid TV și o revistă de cultură generală. Trecerea în revistă a publicațiilor românești conține și comentarii ale foștilor sau actualilor redactori-șefi – Daniela Palade Teodorescu, Roxana Voloșeniuc, Raluca Hagiu, Ruxandra Dincă, Claudiu Șerban, Luana Dăneț, Cristina Stănciulescu, Anca David Titorov, Mihai Ghiduc, Iuliana Alexa. Lor li se adaugă Cristina Simion, fost manager marcant de presă, pe care am rugat-o să ne prezinte cum se văd aceste reviste din Germania, țară în care s-a stabilit. Riguroasa analiză a Cristinei Simion încheie acest articol de media cum veți mai găsi pe acest blog.

AVANTAJE

1995                                                          2015

AVANTAJE -tile

Prima apariție: 1995

Primul redactor-șef: Ioana Stanciu

Actualul redactor-șef: Daniela Palade Teodorescu

Daniela Palade Teodorescu: „Când educi o femeie, nu educi doar o singură persoană, ci o întreagă familie”
De ce-mi place să lucrez pentru „Avantaje”? Pentru că am crescut o dată cu această revistă, iar evoluţia revistei înseamnă și evoluţia mea personală. Pentru că lucrez de aproape 20 de ani pentru Avantaje, timp în care am înțeles exact ce înseamnă să construiești o revistă matură, care poate transmite valori reale, autentice și perene, care poate deveni un credibil formator de opinie.
Să fii redactor-șef al unei reviste pentru femei este un privilegiu, pentru că vorbești și scrii despre lucruri pe care le trăiești în fiecare zi, ca femeie, mamă, fiică, om de carieră, responsabil, cu simț civic, conștient că accesul la informația de calitate poate să aducă o viață mai bună. Sunt sigură că cel mai mare pericol acum nu e sărăcia, recesiunea economică sau mai știu eu ce dezastru ecologic, ci ignoranța. Așa am ajuns să reformulăm și revista, să aducem în atenția lectoratului „femei obișnuite cu povești neobișnuite”, femei frumoase, deștepte, curajoase, inovatoare, responsabile, dedicate, profesioniste. Femei care trăiesc în țara asta, și nu într-o lume de carton poleit, care se confruntă cu probleme cu care mai toți ne luptăm, care oferă adevărate modele de urmat, sunt repere credibile și autentice. De aceea, în timp revista „Avantaje” a virat înspre zona jurnalismului social, militant, tocmai pentru că eu cred că aceasta este misiunea unui jurnalist responsabil. Printre altele. Nu e mereu ușor, uneori trebuie să fii atât de subtil și să creezi un adevărat curent de opinie care să fie „trendy”. Partea cea mai frumoasă e să vezi că sunt mulți oameni care încă nu s-au tăbăcit de tot și pe care încă îi mișcă emoția, încă mai răspund la trăire autentică. Mai există speranță…
Avantaje e o revistă pozitivă, cred asta cu toată ființa mea, chiar dacă asta presupune să înaintăm împotriva curentului. Dar e o provocare ce ne face mai creativi și mai responsabili, pentru că atunci când educi o femeie, nu educi doar o singură persoană, ci o întreagă familie ori chiar o comunitate. Iar o lume mai bună pentru femei e o lume mai bună. Pur și simplu.

ELLE

1997                                                          2015

ELLE -tile

Prima apariție: 1997

Primul redactor-șef: Diana Voicu

Actualul redactor-șef: Roxana Voloșeniuc

Roxana Voloșeniuc: „Continuăm să fim numărul 1”
Primul număr pe care l-am semnat ca redactor-șef a fost septembrie 2000, așadar sunt legată afectiv de această lună. Am pornit pe acest drum la vârsta de 25 de ani, amenințată fiind că orice scădere de tiraj sau publicitate pot fi fatale (titlul mergea foarte prost și se vorbea deja despre închiderea lui), în timp ce azi putem vorbi deja despre „istoria Elle în România”, despre impactul pe care Elle l-a avut în societatea din România… În plus, continuăm să fim numărul 1 atât din punct de vedere al tirajului, cât și al publicității.

UNICA

1997                                                          2015

UNICA -tile

Prima apariție: 1997

Primul redactor-șef: Nora Ioniță

Actualul redactor-șef: Raluca Hagiu

Raluca Hagiu: „Personalizarea femeii de succes”
Ce-mi place la Unica? E fresh, stylish și aduce în prim plan oameni care inspiră în fiecare lună. E personalizarea femeii de succes care știe cine este, ce-și dorește și ce trebuie să facă pentru a-și împlini visurile. O admir pentru că a crescut frumos de-a lungul timpului, din 1997, când a fost lansată, până în prezent și pentru că se reinventează neîncetat. O iubesc pentru că e vie. Și pentru că în paginile ei se simte pasiunea fiecărui om din echipă.

TV MANIA

1998                                                          2015

TV mania 1998-tile

Prima apariție: 1998

Primul redactor-șef: Claudiu Șerban

Actualul redactor-șef: Ruxandra Dincă

Ruxandra Dincă: „TV mania a avut mereu o echipă cu coroniță!”
Cel mai mult şi mai mult, la revista pe care o păstoresc, dragă Horia, îmi place echipa. De-a lungul anilor (dă-mi voie să subliniez că sunt în echipa TVmania de la început, s-au făcut 17 ani în vara asta, Doamne ferește şi păzeşteeeee!, că mă ia ameţeala scriind asta!, am lucrat cu super, super jurnalişti, oameni minunaţi de la care am învăţat tot ce ştiu eu azi. TVmania a avut mereu o echipă de premiat cu coroniţă, la fel e şi acum.
Şi-mi mai place foarte mult faptul că scriem despre lucruri frumoase şi cool (m-am întâlnit cu Jon Snow şi cu Daenerys la Londra în februarie trecut, ok?). Şi revista e serioasă şi bine scrisă şi plină de informaţii, mare, mare lucru în anul de graţie 2015. Nu ştiu, e desuet să zic că sunt foarte mândră de TV mania? Chiar sunt!
PS. Bine, nu-mi place că vin modificări tv şi cititorii noştri, cât ar fi de indulgenţi, ne urechează. Dar te pomeneşti că nu trebuia să zic ce nu-mi place la TVmania?!
PS 2. Cititorilor care nu au de unde şti le voi dezvălui că talentatul domn Ghibuţiu mi-a fost şef în trecut, la TV mania, şi încă dau citate din domnia sa azi, în redacţie. Cum ar fi: „Ruxi, de ce te agiţi atâta?! S-a întâmplat vreodată să nu apară revistuţa la timp pe piaţă?! Nu?! Păi şi-atunci?!”

Claudiu Șerban: „TV mania. Se ia!”
Un tânăr de 27 de ani stă singur într-o cameră de peste 30 de metri pătrați. Privește când la pereții goi, de un alb mai degrabă îndoielnic, când la laptopul negru așezat pe un birou de aceeași culoare. În cameră se mai găsește scaunul cu șase roți care susține posteriorul uman așezat mai mult pe-o muchie ca și cum posesorul acestuia s-ar teme să nu deranjeze, precum și o piesă de mic mobilier cu trei sertare, dintre care numai unul este ocupat de cateva coli albe, un capsator, un perforator și patru carioci colorate. În rest, nimic. Un nimic care peste o jumătate de an trebuie să se transforme într-o revistă cu programe TV care să devină lider de piață.
„Și acum ce fac?” s-a întrebat tânărul din poveste, știind deja ca nu are de unde să primească vreun răspuns. Acceptase să fie managerul unui nou proiect editorial care să fie dezvoltat de la A la Z. Și să raporteze la două-trei săptămâni stadiul lucrărilor unei doamne elvețience care se temea că absența sa repetată de la degustările de vinuri fără vizualizarea etichetelor este de natură sa-i provoace consecințe negative iremediabile în planul vieții sociale. Drept pentru care, nimicul a început să fie umplut cu un dosar de plastic care conținea un teanc de coli A4 colorate. Albe pentru chestiuni editoriale, galbene pentru marketing, bleu pentru ce ținea de vânzările de publicitate și roz pentru cele administrative. Așa a început lucrul la ceea ce avea să se numească peste câteva luni revista TV mania.
Ar fi multe de povestit, de la ziua în care redactorul-șef a ieșit din birou și nu a mai găsit nici țipenie de om în redacție fiindca toți o șterseseră fără zgomot, până la recepția/secretariatul redacției care purta numele de cod „La Terasă” fiindcă acolo se strângea lumea la povești. Poate merită povestit episodul cu alegerea numelui revistei, care s-a născut dintr-o listă lungă de posibilități și care a fost votată după un sistem original de către câteva zeci de oameni, pentru ca mai apoi să fie schimbat în câteva secunde fiindca s-a descoperit că formula fusese deja înregistrată la OSIM de către concurență. (Numărul de probă purta pe copertă formula „Telemania”, care fusese rezervată de către grupul Bauer.) Poate că nu trebuie omise nici crizele de nervi ale redactorului-șef ale cărui manifestări ocazionale i-ar fi putut asigura un loc de necontestat într-o fișă de internare la Spitalul 9. Dar cel mai important ingredient al începutului acestei povești frumoase sunt oamenii. Băieții și fetele care au așternut pe hârtie primele cuvinte publicate în revistă, care au râs împreună, au suferit împreună, au dansat în redacție, au învățat în redacție, au pus fiecare câte o părticică din sufletul lor la temelia acestei construcții care s-a dovedit una dintre cele mai frumoase ale presei românești de dupa ’90.
Prima echipă a revistei TV mania este cea mai frumoasă alături de care am avut privilegiul să lucrez. Le mulțumesc pentru că mi-au oferit ocazia să scriu aceste rânduri în calitatea de prim redactor-șef din istoria acestei publicații. Îmi scot de pe cap o pălărie imaginară în fața lor și-i rog să mă scuze pentru tot ce nu am făcut așa cum ei ar fi meritat de la omul care le aproba sau respingea textele, le semna statele de plată și cererile de concediu sau alte nimicuri administrative care intră în fișa postului unui redactor-șef. Până la urmă, eram și eu pe vremea aceea doar un tânăr de 27 de ani.

VIVA!

1999                                                          2015

VIVA -tile

Prima apariție: 1999

Primul redactor-șef: Ada Teslaru

Actualul redactor-șef: Luana Dăneț

Luana Dăneț: Scrisoare de dragoste
Dragă VIVA!,
Azi ai împlinit 231 de ediții și nu vreau să aștept o cifră rotundă ca să-ți spun cât te iubesc! Suntem împreună de la numărul 70, așa că nu greșesc dacă spun că te cunosc de când erai mică. Mergem braț la braț de 13 ani… Poate părea o eternitate, dar când privesc înapoi, e de fapt doar o clipă. Mi-ai schimbat viața și mă bucur să constat că și eu te-am schimbat pe tine. Știu exact ce trebuie să fac ca să apari în cea mai bună formă, lună de lună. Uneori mă iriți și mă provoci, nu mă lași să dorm și mă faci să abuzez de cafea și țigări. Mă obligi să fiu optimistă, să gândesc practic, mă fascinezi, mă faci să-mi testez limitele și mă inspiri. Iar eu nu mă las până nu te fac să te revanșezi cu cele mai frumoase pictoriale și cele mai minunate interviuri. Inviți în paginile tale în fiecare lună personaje faimoase, iubite sau controversate, ai de fiecare dată un ”EXCLUSIV” scris mare pe copertă, faci cea mai cool cronică mondenă și ești prezentă la toate evenimentele importante. Cine nu ar vrea să-ți fie prieten?! Ești prima în care celebritățile au încredere și asta deoarece ai o echipă de profesioniști care demonstrează că presa de calitate rezistă în timp indiferent de ce spun „specialiștii” care prevestesc moartea printului și triumful online-ului. Echipa ta e veselă și creativă, spectaculoasă și orgolioasă, mică și inimoasă și știe să transforme ședințele de sumar în momente unice și efervescente, pline de idei geniale sau dispute aprinse. Adesea, când tăcerea se așterne în redacție și se mai aude numai păcănitul febril al tastelor, se întâmplă ca actul creației să fie întrerupt de o știre-bombă care să schimbe radical sumarul ediției. La început simți că mintea îți ia foc, pentru ca ulterior, din atmosfera de „creier încins” să se nască un alt proiect fantastic. E ca o poveste de dragoste aflată mereu la început. E genial să vii la birou în fiecare zi pregătit să o iei mereu de la capăt la fel de entuziast! Cum să nu iubești un job care de fapt nici nu poate fi numit așa, el fiind pură pasiune și pur joc creativ?
Din când în când, ca azi, mă gândesc cât de norocoasă sunt că te-am cunoscut… Mă bucur să îmi împart viața cu tine!
Te iubesc,
Luana
P.S. Ador discuțiile în contradictoriu care apar din senin în redacție, de pildă din pricina unui afurisit de articol enclitic.

Cristina Stănciulescu: „Un nume respectat intr-un domeniu in care efemerul e singura unitate de măsură a timpului: celebritatea”
Am devenit redactor-șef al revistei VIVA! în 2002. În iunie 2002. Nu știam prea bine în vremea aceea ce este VIVA!…  Fusesem „culeasă” și aleasă pentru această funcție, de la microfonul Europa FM, de către Cristina Simion care, auzindu-mă, a decis că sunt cea mai potrivită. Nu s-a înșelat – spun cu modestie – pentru că niciodată nu m-am simțit mai în locul meu, decât în cei 10 ani cât am condus publicația. VIVA! a însemnat terenul nostru de joacă serioasă, locul în care imaginația, jurnalismul, bucuria, satisfacțiile au ținut împreună o redacție, au ridicat o revistă la rang de brand, au transformat VIVA! într-un nume respectat, într-un domeniu în care efemerul e singura unitate de măsură a timpului: celebritatea.
Cristina Stănciulescu este publisher VIVA!, Avantaje, Unica, Psychologies, Glamour

COSMOPOLITAN

2005                                                          2015

Cosmopolitan -tile
NOTĂ: Coperta primului număr al revistei, din 1999, nu mi-a parvenit până la publicarea articolului.

Prima apariție: 1999

Primul redactor-șef: Elena Francisc

Actualul redactor-șef: Diana Colcer

READER’S DIGEST

2005                                                          2015

Readers Digest -tile

Prima apariție: 2005

Primul redactor-șef: Cristina Verona

Actualul redactor-șef: Anca David Titorov

Anca David Titorov: Corectând, la umba nucului, ediția de septembrie
Vara asta am fost și noi în vacanță, la mare. Am prins două zile cu valuri mari, furioase și înspumate. Într-o dimineață, în timp ce ne beam cafeaua la masa din grădina pensiunii, un alt turist ne-a povestit că cineva se înecase. Se luptase o vreme cu talazurile, dar pierduse. Pe mal, mai mulți oameni priviseră scena, fără ca cineva să intervină în vreun fel.
Omul era amărât și revoltat. Am vorbit despre indiferență și lipsa de implicare, ne-am amintit, pe rând, tot felul de întâmplări cu oameni egoiști. Cineva s-a plâns că nu mai suntem capabili de compasiune, că oportunismul a ucis ce era bun în noi. În timpul conversației, mi-am amintit de revistă. Corectasem în ziua precedentă, la umbra nucului din curte, paginile ediției de septembrie.
M-am gândit la eritreeanul ajuns preot la Vatican, care salvează refugiați africani din bărcile pe cale să se scufunde. La triatlonistul sibian și la decizia lui de a întrerupe cursa, pentru a salva un alt concurent.
La tânăra mamă din Norvegia, care, văzând merele căzute din copac, s-a gândit cum i-ar putea ajuta pe amărâți. La profesoara hotărâtă să intre în pielea elevilor ei, pentru a înțelege cu adevărat ce simt. Și la necunoscutul din avion, care i-a redat curajul de a înfrunta viața femeii de pe scaunul de alături. Și am simțit cum mă liniștesc.
Nu, lumea nu e rea și fără speranță. Pentru fiecare om josnic sau crud, viața ne aduce în cale unul generos, care îi ajută, în pătrățica lui, pe cei aflați în necaz. Și care ne arată că umanitatea merită încă să îi acordăm prezumția de bunătate și de bună-credință.

Readers-Digest-USA -tile
Colegii de la „Reader’s Digest” mi-au oferit și edițiile din SUA – coperta primului număr, din 1922, și cea de pe piață, din 2015

MEN’S HEALTH

2005                                                           2015

Mens Health -tile

Prima apariție: 2005

Primul redactor-șef: Răzvan Spiridon

Actualul redactor-șef: Mihai Ghiduc

Mihai Ghiduc: „Cea mai citită revistă românească pentru bărbați”
Ce s-a schimbat de la primul număr până acum? În primul rând, s-a schimbat echipa editorială! Dar cel mai mult s-a modificat atitudinea publicului față de fitness, dietă, sport, sănătate, față de mersul la sală, de îngrijirea personală. Când zice cineva „îmi place să merg la sală”, nu se mai gândește nimeni la el ca la un culturist. Să ieși cu bicicleta sau să participi la o competiție de alergare nu mai e o ciudățenie. Bărbații de azi sunt mai informați, mai atenți cu ei – metrosexualul a fost înlocuit de hipster sua lumbersexual, iar numărul celor care intră în categoriile astea a crescut exponențial. A, și, între timp „Men’s Health” a devenit și cea mai citită revistă românească pentru bărbați.

ESQUIRE

2007                                                         2015

Esquire -tile

Prima apariție: 2007

Primul redactor-șef: Radu Coman

Actualul redactor-șef: Andrei Iovu

PSYCHOLOGIES

2007                                                          2015

Psychologies -tile

Prima apariție: 2007

Redactor-șef: Iuliana Alexa, de la început până în prezent

Iuliana Alexa: „Avem articole mai bune decât ale unor ediții internaționale!”
„Psychologies” este pe piața românească de 8 ani. Primul număr a apărut în octombrie 2007 și o avea pe copertă pe superba Bellucci. În calitate de redactor-șef am urmărit să stabilesc pe piața românească acest titlu destul de greu de înțeles și de public și de advertiseri. Nu pricepea nimeni despre ce e, cui se adresează, mult timp a fost percepută ca revistă medicală, deși nu e. „Psychologies” este o revistă de lifestyle, doar că nu are moda și consumul în prim-plan, ci wellbeing-ul, relațiile personale, reflecția și autoreflecția, lucruri de care ne lovim toți.
Mă pot lăuda cu faptul că încă de la început am avut un readership exclusiv și constant. Adică oameni care ne-au cumpărat în ciuda crizei și oameni care ne-au cumpărat numai pe noi. E o mândrie să știi că ești ales lună de lună doar tu. Și o mare responsabilitate. Adică îți dai seama că nu poți scrie prostii, le datorezi acelor oameni tot ce poți tu scoate mai bun ca jurnalist.
Am creat la „Psychologies” o cultură (și o religie) a documentării asidue, a căutării surselor celor mai actuale. Am scris în ultimii ani articole despre economie comportamentală și teoria deciziei. Nu știu dacă distinșii cititori realizează că sunt cele mai hot informații din psihologia actuală. Cu nedisimulată mândrie spun că avem articole mai bune decât ale unor ediții internaționale. Mult mai bune!
Este adevărat că printul declină. Dar ce nu declină la un moment dat în istorie? Ca orice industrie, este supus trecerii timpului și eroziunii modelului de business. Dar internetul vine și cu mari avantaje, puterea sa de penetrare și accesul gratuit la informație trebuie exploatate, nu hulite. Încercăm să avem un dialog constant cu cititorii noștri și în lumea digitală. Luăm de la ei idei de subiecte, sugestii, critici, de ce nu. Testăm jurnalismul participativ și vedem că nu avem ce pierde. Chiar dacă psihologia și reflecția sunt lucruri intime, care, la o primă vedere, nu ar fi compatibile cu digitalul, noi credem că ele pot fi îmbinate fericit. E minunat să primești feedback imediat sau idei. Altădată ar fi durat săptămâni. Azi durează câteva clipe. Și, mai credem noi, tocmai pentru că ritmul vieții se accelerează, interogația cu privire la sine, nevoia de consiliere și de răspunsuri la întrebări se vor accentua. Lumea e tot mai complexă, reacțiile noastre la ea sunt testate. „Psychologies” are mare viitor, if you ask me…

Cristina Simion: „Ceea ce cumpărăm e ceva informație ‘light’, puțin escapism și câteva zeci de minute doar ale noastre”

tile

La sfârșitul lui 1997, când am lăsat presa cotidiană pentru a intra în cea periodică de divertisment, cunoșteam deja „Avantaje” (lansată în octombrie 1995) din postura de cititoare. „Elle” și „Unica” au fost lansate la doi ani și două luni dupa „Avantaje” și au fost urmate de alte reviste glossy, unele „generaliste”, altele, de nișă. „Unica” a fost prima revistă glossy cu un concept și un conținut editorial 100% românesc, un curaj într-o perioadă în care mai ales imaginea de calitate era destul de greu de obținut. Destule subiecte din acea perioada de „copilărie” a presei glossy aveau puține lucruri în comun cu conceptul și stilul editorial al revistelor, dar îmi amintesc cu plăcere că era o vreme a experimentului, plină de entuziasm, în care reportajele senzaționale (și „senzațional” însemna, pe atunci, o zi în Penitenciarul de la Târgșor sau povestea eroică a unei antreprenoare-în-fașă) se amestecau cu tirade sfătoase despre bunele maniere (cu destule greșeli sau infantilisme), cu fragmente literare și cu sfaturi elementare de igienă. Dar câta nevoie era de toate acestea și câte discuții în redacția lărgită pentru fiecare articol!
Astăzi, fiecare revistă are un conținut mult mai tehnic, în sensul respectării structurii editoriale, a proporției între volumele editoriale dedicate fiecărei secțiuni, în sensul portofoliului de subiecte, dar mi se pare că s-a pierdut măcar în parte entuziasmul, pe alocuri naiv, al anilor de început.
Citesc regulat destule reviste glossy din Romania și calitatea editoriala este remarcabilă. O spun știind cât de restrânse sunt, de cele mai multe ori, bugetele pentru fotografie, pentru colaboratori de prestigiu, dar mai ales pentru zonele de producție editorială care „nu se văd”, cum ar fi documentarea sau editarea și corectura textelor. Îmi place cum au evoluat revistele care supraviețuiesc, îmi place că își păstrează identitatea, evoluând în același timp cu interesele publicului. Consider  publicul românesc de reviste glossy ca fiind competent, informat și foarte, foarte exigent. Cititoarele revistelor de lux („Elle”, „Harper’s Bazaar”, „Marie Claire”, „Glamour”) sunt consumatoare avizate ale mărcilor de lux sau în orice caz persoane adesea foarte bine informate despre acestea. Poate că are legătură cu apetitul pentru luxul care ne-a fost interzis atâția ani, poate că e dorința de a impresiona sau epata, dar în orice caz sunt multe cititoare extrem de exigente și de atente la ceea ce se scrie, gata să penalizeze orice greșeală (chiar și cele neînsemnate). Cititoarele care caută rezolvări sau empatie pentru problemele lor („Psychologies”, „Avantaje”) sau modele de urmat („Unica”) nu sunt mai puțin exigente, deși atenția lor se îndreaptă către domenii oarecum mai practice și mai legate de rolul și problemele femeii în familie și în societate.
Am avut și am încă posibilitatea de a compara edițiile românești ale titlurilor internaționale cu edițiile unor țări în care industria revistelor de lux are o tradiție de aproape un secol  (la noi, „Avantaje” împlinește în octombrie abia douăzeci de ani) și sunt încântată să văd cât de multe am putut învăța în atât de puțin timp.
Horia, mă tem că te-am dezamagit și poate am dezamăgit și cititoarele care se așteptau la o critică aspră și aplicată (dovada de netăgăduit a exigenței mai sus-pomenite), dar cred că abia acum pot vedea lucrurile în perspectivă, departe de emoția competiției continue și de stresul vânării greșelilor și pot să spun că, în general, revistele glossy românești sunt moderne, mature, elegante și foarte bine scrise. Cred că noi, cititoarele, ar trebui să fim mai relaxate și să tratăm eventualele greșeli sau inconsistențe cu umor și înțelegere. La urma-urmei, ceea ce cumpărăm, plătind aceste reviste, e ceva informație „light”, puțin escapism și câteva zeci de minute doar ale noastre.

3 COMENTARII

  1. Draga Ghibu, nu stiu de ce, dar nu reusesc deloc sa ma tin de promisiunile pe care ti le fac. N-am facut-o nici cand te-am „furat” de la TV Mania, fagaduind luna de pe cer, si cand te-am rugat sa nu pleci pana nu da paltonul :), dar te-am parasit – am avut remuscari, sa stii 🙂 – dupa doar cateva luni; nu am facut-o nici acum, cand am promis ca scriu cateva randuri despre ce a insemnat Viva! in viata mea si uite ca… tzeapa din nou! 🙂 Noroc ca Luana si Cristina au avut grija sa share-uiasca demersul tau cu revistele din Romania-ieri si azi, amintindu-mi ca am zis o vorba, dar nu m-am tinut de ea. Asa ca, macar in ceasul al 12lea, uite ca ma pun si eu pe treaba:
    Ca sa stii, am ajuns la Viva! din greseala. Eram ziarist economic, fusesem la o bursa Freedom House in SUA si avusesem un stagiu la Forbes Magazine. Eram mandra pruna de reusita mea – eram primul ziarist din Romania acceptat la stagiu de catre Forbes – dar, pe de alta parte, incepusem sa ma cam plictisesc de tot ce inseamna cotidian. Mai ales ca, imediat dupa intoarcerea din America, am avut parte de ultima mineriada in calitate de redactor acreditat pe langa guvernul Romaniei, cladire in care am „locuit” timp de o saptamana, pana cand s-a semnat „pacea de la Cozia” (ce vremuri, zau!). Domiciliul asta fortat in Piata Victoriei m-a facut sa-mi regandesc un pic prioritatile, asa ca, atunci cand am primit un telefon de la Cristina Simion, care ma invita la un interviu pentru pozitia de redactor-sef la o noua revista, am spus da dintr-o suflare. Mai nasol a fost cand, ajunsa acolo, am constatat ca ma luasera in considerare pentru ca auzisera ca tocmai venisem din America, de la un stagiu la… People Magazine. Cand am corectat informatia, spunand ca e ca in bancul cu Radio Erevan, bicicleta si masina Volga, pentru ca nu e People, ci Forbes, Cristina a parut incurcata, eu m-am simtit jignita, pe scurt, parea ca intalnirea noastra nu va avea happy end! Pana la urma, n-a fost deloc asa, Cristina s-a batut pentru mine cu snobul domn Liberis, seful de atunci al companiei care edita revista, si uite-asa am trecut de la PIB si negocieri cu FMI la Courtney Cox (Friends era in mare voga) si Oscaruri. Ce a insemnat Viva! pentru mine: a fost singura data cand… am facut istorie! Am lansat prima revista cu celebritati din Romania. Am condus prima revista care a avut tiraj epuizat (numarul cu Andreea Marin si Mihaela Radulescu, premiera si unicat in acelasi timp, pentru ca a fost prima si singura data cand cele doua au acceptat sa apara impreuna pe o coperta). Am fost gazda, timp de cinci ani, cat am fost redactor-sef, celui mai important eveniment monden al anului, faimoasa petrecere Viva! Am facut prima revista cu coperta dubla din Romania, avand ca protagoniste cele mai importante vedete ale momentului. Ohohoho, am tot facut! 🙂 Si am avut colegi minunati, si mi-am facut prieteni, si am cunoscut oameni exceptionali, si am ras, si am plans, si mi-a fost bine, si mi-a fost greu. Si stiu sigur ca viata mea ar fi fost muuuuult mai terna daca nu as fi trait aceasta experienta. Slava cerului, am lasat revista pe maini bune, iar Viva! e si acum printre preferatele mele – Cristina si Luana, felicitari! Simt insa ca ma cuprinde melancolia, semn ca e momentul sa ma opresc. Mai adaug doar atat: Multumesc, Cristina Simion!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

seventeen − 4 =