De n-ar fi vorba despre moarte în farsa tragică „Arlechino moare?”, pusă în scenă de Antoaneta Cojocaru în mansarda de la Izvor a Teatrului Bulandra, te-ai putea lăsa sedus de miriada emoțiilor unor actori care joacă așa cum respiră. Căci Antoaneta Cojocaru și Adrian Ciobanu sunt doi trăiriști ai scenei românești.

Antoaneta Cojocaru și Adrian Ciobanu, uniți de muza Thalia
Antoaneta Cojocaru și Adrian Ciobanu, uniți de muza Thalia

Sunt ca teflonul –  jumătatea de măsură, înțelegerea precară a dimensiunii unui personaj, automulțumirea, teatrul cu ropote de aplauze ipocrite nu par să se lipească de ei. Dimpotrivă, fac artizanat, fără doar și poate vocațional, șlefuind mai bine de un an un spectacol, așa cum s-a întâmplat cu piesa-atelier „Arlechino moare?”. Aceasta e parte a proiectului mai larg denumit Laboratorul de noapte, experiment scenic gândit de Antoaneta Cojocaru, o artistă provenită din teatrul independent și care a ajuns în marele teatru, unde altă parte decât la Bulandra?, pentru a rămâne.

În laboratorul Antoanetei Cojocaru se petrece, sub ochii noștri, un test reușit: în corpul teatrului a fost transplantată opera. Nu e însă și singura performanță.

Experimentul e cam așa: se introduce, pe o parte, „Moartea veselă” a lui Nikolai Evreinov, cu tot cu triunghiul tragi-comic Arlechino, Pierrot și Colombina, pentru ca pe cealaltă parte să iasă, în alt veac, tot o meditativă curgere spre moarte, dar una în care Pierrot e femeie și vorbește cu candoarea unui copil, iar doamna cu coasa cântă divin. În acest timp, actorii descompun mișcarea – cum ai decoji, strat după strat, o ceapă a cărei nebănuiă dulceață te va face să-ți înghiți lacrimile lingându-te pe buze –  într-o perpetuă explorare a mijloacelor de expresie scenică. La Bulandra, am văzut o commedia dell’arte 2.0, ce privilegiază spectatorul sastisit de reprezentările convenționale.

Când a lansat piesa originală, Nikolai Nikolaevici Evreinov, dramaturgul obsedat de imperioasa teatralizare a vieții, „Moartea veselă” avea următorul subtitlu: „arlechinadă într-un singur act, cu un scurt, dar extrem de viu prolog și cu câteva concluzii ale autorului”. În „Arlechino moare?”, bufonada e pretextul de la care pornește autoarea spectacolului, Antoaneta Cojocaru, cea care își lasă piesele fără bunătate de regizor, cum i-ar putea reproșa teatrologii. În lunga și pe alocuri lungita sa căutare – durata și densitatea spectacolului lasă publicul fără suflu  – creatoarea care se ferește de asumarea rolului de regizor are însă o realizare inefabilă: își dezvăluie sufletul.

I l-am văzut duminică seară.

I l-am și ascultat. În sufletul de balerină al Antoanetei sălășluiește marea muzică. Iar marea muzică e interpretată de soprana Raluca Oprea, cea contaminată, după propria sa mărturisire, de fluxul energetic degajat la prima sa colaborare de la Bulandra cu tandemul artistic Ciobanu-Cojocaru.

Cum sună moartea? Po-po-pom! Bate neiertător la ușă, cum știm de la Beethoven. Sau poate are altă cadență. Mimează că bate la ușă, când de fapt lovește podeaua cu piciorul, cum face Pierrot.

Dar dacă morții i-ar plăcea atât de mult lirica noastră, a celor vii, încât i-ar da glas de dincolo? Și dacă ar face-o cu învăluitoarea, minunata voce a Ralucăi Oprea atunci când interpretează, cu nimic mai prejos decât Ileana Cotrubaș, aria Almirenei din „Rinaldo”, opera feerică a lui Georg Friedrich Händel? Dacă în timp ce noi punem la cale o bufonadă, încercând să păcălim destinul, morții i-ar părea rău și ar cânta, sfâșietor, „Lascia ch`io pianga”?

Sunt multe alte întrebări pe care le pune spectacolul Antoanetei Cojocaru, începând chiar cu titlul piesei, al cărei ludic, buclucaș, semn de punctuație e el însuși o farsă. În ceea ce privește mijloacele de expresie actoricești, profunzimea înțelegerii textelor de talie universală, confluența artelor scenice, lirismul în mișcare,  „Arlechino moare?” oferă tot atâtea răspunsuri concludente.

Zăboviți un minut și treizeci de secunde asupra trailerului din „Arlechino moare?”. S-ar putea apoi să vreți să vedeți piesa și să vi se pară la urmă că două ceasuri s-au scurs la fel de repede.

 

 

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

1 + 16 =