Patru poeți-muzicieni, adică Nicu Alifantis, Adrian Despot, Florin Dumitrescu și Deliric, au prezentat  de dimineață o inițiativă mai mult decât simpatică: azi, 25 octombrie, singura zi din an când versurile devin o monedă de schimb, în 80 de cafenele din tot atâtea orașe din România poți să îți cumperi o cafea nu cu bani, ci cu o poezie! Poți să o scrii din memorie, poate fi a oricui și chiar a ta, trebuie numai să folosești șervețelele și creionașele aflate pe mese.

Inedita acțiune, prezentată în cafeneaua Les bourgeois din Centrul Vechi, e o continuare a evenimentului care a făcut furori la începutul lui octombrie, cel cu garniturile de metrou tapetate cu versuri ale unor poeți celebri de la noi, și se va continua cu „House of Poetry“, fără doar și poate, altă inițiativă degustată de iubitorii de artă și de cafea bună!

Evenimentul a fost prezentat de criticul literar Daniel Cristea Enache, amfitrionul precizând că toate versurile scrise azi pe șervețele, așa cum obișnuia odinioară și Nichita Stănescu (observația îi aparține lui Florin Dumitrescu), vor fi strânse într-o antologie. Alte observații interesante culese de Daniel Cristea Enache: Uniunea Scriitorilor din România are înregistrați oficial 800 de poeți, secția de poezie din București numără 310 de creatori de versuri și, poate cele mai optimiste cifre, unul din cinci poeți au sub 25 de ani!

Pentru că n-am fost la conferința de presă doar ca să gust produsele de patiserie, am pus o întrebare comună celor patru poeți-cântăreți, anume, care e autorul lor favorit de versuri din muzica românească. Deliric (a dat Proba de băiat în FHM de octombrie, de acolo ne știm!) a răspuns că e Cedric. Adi Despot, din Vița-de-vie (grăbit nevoie mari, pleca la Rădăuți), a răspuns, superb și cu modestie, că mama lui e profesoară, dar că și-ar fi dorit să fie actriță, pe scurt, doamna Despot e versificatoarea favorită! Florin Dumitrescu a avut o listă mai lungă: Alexandru Andrieș, Dinu Olărașu, Dan Teodorescu, Andreea Andrei, în timp ce Nicu Alifantis a prezentat, sec, trei nume, fără a fi nevoie de alte explicații: Leonid Dimov, Nichita Stănescu, Nina Cassian.

Nicu Alifantis a avut și câteva confesiuni care merită menționate, cum ar fi faptul că dragostea pentru poezie i-a fost insuflată de un dascăl din Brăila, Nicolae Ungureanu. Întrucât junele Alifants și-a dat seama că versurile sale erau un eșec total, și-a îndreptat privirea spre marile stihuri („am început să găsesc muzica printre rândurile poeziei“). Întrucât maestrul Alifantis a mustrat presa că nu pune nicio întrebare (deși subsemnatul tocmai pusese una, tuturor invitaților) și apoi aleargă după exclusivități pe care nu le va vedea de la el personal, i-am mai pus una, „în exclusivitate pentru blogul meu și toată cafeneaua asta“, la care a solicitat un mic timp de gândire! L-am întrebat care e cel mai de preț lucru pe care l-a cumpărat cu poezia altora, pusă pe muzica lui. „Dragostea oamenilor, e singurul lucru care poate fi cumpărat așa“, a precizat maestrul Alifantis (știați că am fost colegi, acum o veșnicie, în echipa emisiunii Star Factory?), adăugând: „Uniunea Scriitorilor ar trebui să facă o listă de mulțumiri celor care aduc servicii poeziei românești și Julius Meinl ar trebui să existe pe această listă“. Alifantis a profitat de ocazie și a recomandat și o poezie minunată a lui Jacques Prevert, „Cafeaua de dimineață“, pe care „Oana Pellea o cântă senzațional“.

DISTRIBUIȚI

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

15 − 9 =