Tata împărțea oamenii în deștepți și proști, iar mama – în buni și răi.
Când mi-au spus ai mei, probabil nu atât de pompos, că voi purta în bagajul meu genetic aceste două maniere de a cuprinde lumea, s-au grăbit să mă asigure că sunt liber să aleg oricare dintre căi, ba și pe una de mijloc. Eram mic, dar nu atât de mic încât să nu pot opta pe loc. Am ales să-i urmăresc pe oamenii buni și deștepți. Aceste două trăsături îi caracterizează pe cei care mi-au devenit apropiați, pe prietenii mei din ficțiune și, în general, pe cei care mă interesează.
Fără s-o cunosc, o consider pe Margaret Renkl de la cel mai bun și mai deștept ziar din lume, „The New York Times”, deopotrivă, bună și deșteaptă. Aflăm din ziar că „dna Renkl e colaboratoare a rubricii de Opinii, care abordează subiecte ca flora, fauna, politica și cultura din sudul american”. În minunatul articol „Ce e de făcut cu bucuria sălbatică a primăverii într-o lume care arde”, Margaret Renkl observă: „Lumea arde și nu avem timp să punem jos gălețile cu apă. Dar pentru o oră, lăsați jos gălețile orice ar fi. Ascultați semnalul păsărelelor care nu cred în viitor, dar pe care îl construiesc neabătute, frunză cu frunză și crenguță cu crenguță, dându-le formă și transformându-le într-un adăpost a cărui rotunjime se potrivește perfect cu conturul viitorului pe care-l fac.
Îndreptați-vă fața către cer. Ascultați. Lumea freamătă de posibilități. Lumea ne amintește că asta este ceea ce face ea cel mai bine. O nouă viață. Renașterea. Verdele care se înalță din cenușă”.
Pe Olivia Mocanu, reputat psihoterapeut, o cunosc. O prețuiesc nespus și o consider un om bun și deștept. De aceea, îmi permit să vă prezint, schematic, o formă de supraviețuire pe care autoarea a denumit-o „reziliența la stres în condiții de nesiguranță”. Să nu vă sperie termenul de reziliență, a tot fost golit de sensuri și încărcat abuziv de altă semantică, dar el n-are nicio vină. Se trage dintr-o limbă care a contribuit la nașterea celei pe care o vorbim – latinescul resilio înseamnă a se întoarce, a ricoșa, a ieși în evidență. Reziliența a intrat în limba noastră ca o descriere a materialelor care se comportă într-un anume fel la solicitările prin șoc. În psihologie și în alte științe sociale, reziliența a fost adoptată pentru a desemna o capacitate aparte a materialului uman: aceea de a domina stimulii nefavorabili și de a-i depăși. Așadar, e o tărie de caracter ce depășește rezistența. O neînduplecare pozitivă, rodnică și dătătoare de sens și de contur vieții.

REZILIENȚA LA STRES ÎN CONDIȚII DE NESIGURANȚĂ

NORMALIZAREA EMOȚIILOR ȘI A REACȚIILOR:
– frica, nesiguranța, vulnerabilitatea, anxietatea, îngrijorarea pentru cei apropiați, îngrijorarea pentru viitor, durerea, tristețea, furia.
– apariția mecanismelor de apărare (negarea, reasigurarea, bingingul etc)
CE PUTEM FACE?
Acceptăm ca nu deținem controlul asupra tot ce se întâmplă și preluăm controlul asupra lucrurirlor pe care le putem face noi.
– scenarii orientate spre SOLUȚII (acte, bani, provizii, adăpost imediat, medicamente).
– păstrăm legătura cu cei dragi.
– limităm consumul INUTIL de informație, negativă și panicardă, păstrăm o perspectivă mai largă asupra situației.
– menținem SPERANȚA.
– orientăm empatia și energia noastră spre cei aflați în suferință.
CUM RĂMÂNEM ÎN CONTROL ȘI ÎN ECHILIBRU EMOȚIONAL?
Păstrăm ritmul de viață.
Continuăm proiectele începute și visăm la cele noi.
Organizăm activități plăcute, mai multe, și în grup.
Atenție la sănătate, somn, hrană!
Facem activități fizice de orice fel.
Continuăm activitățile profesionale.
Nu intram în polemici cu ceilalți. Soluțiile sunt personale!
Conștientizăm și exprimăm emoțiile și le observăm firescul.
Diferențiem emoțiile prezente de cele provenite din alte moment traumatice. Rămânem prezenți aici și acum! Rămânem atenți și la ceea ce se întâmplă bun și frumos în jur.
Identificăm și limităm gândurile negative, auto/agresive, neconstructive.
Rămânem atenți la reacțiile noastre corporale și reducem tensiunea prin tehnici diverse.
Renunțăm la orice conflict cu cei din jur.
Ne privim cu îngăduință o vreme.
Generăm calm, pace, colaborare și o atitudine constructivă.
Petrecem timp cu copiii, în joc și cu contact fizic liniștitor, prezență și dialog pe temele emoționale deschise de ei.
CUM OBȚINEM SENS DE VIAȚĂ ÎN CONDIȚII DE CRIZĂ?
Ne concentrăm la ceea ce facem și desfășurăm acea activitate cât mai bine. Suntem atenți la relații și manifestăm cea mai bună versiune a noastră. Inclusiv în relația cu noi!
Oferim cât/ când putem pentru ceilalți care au nevoie de ajutor (refugiați sau nu) ori pentru umanitate.
CUM ȘTIU CĂ SUNT REZILIENT?
SUNT un om cu resurse. AM oameni în jur care mă susțin dacă cer. POT găsi soluții în tot felul de situații.

Foto: GRATISOGRAPHY

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

5 × two =