Cum trăiește Gigi Căciuleanu o oră într-un minut

Desculț, așezat pe scândura scenei de la Teatrul Mic unde a debutat acum 50 de ani, Gigi Căciuleanu tocmai a încheiat „Un minut de dans sau UF!!!” și discută cu colaboratorii săi despre următoarea programare a spectacolului la care e creator și protagonist. Mă surprind scrutându-l pe cel mai important dansator român al tuturor timpurilor. Are o vivacitate, o ținută și o formă fizică neverosimile pentru vârsta pe care o împlinește luna viitoare. Să nu vă lăsați înșelați de aparențe: 69 de ani pot părea mulți. Pentru Gigi Căciuleanu, sunt prea puțini, deoarece el trăiește o oră într-un minut.

Simplificând, așa ar putea fi descris performance-ul de dans contemporan creat de Gigi Căciuleanu la Teatrul Mic: spectacolul durează un ceas, pe parcursul căruia (notați că fiecare reprezentație e unică, irepetabilă) artistul ne arată în 60 de minute cum se pregătește un dans de 60 de secunde. Îl secondează tinerii dansatori Ana Vișan și Răzvan Stoian, corecți în execuții și mângâiați de fiorul artistic – i-am urmărit și la repetiții – precum și muzicianul Paul Ilea, poliinstrumentistul care reinterpretează pasaje din Mozart, dar pune în scenă și propriul fundal sonor.

Și nu vă repeziți să-l catalogați drept un show de dans contemporan (aha, din acelea în care artiștii se tăvălesc pe jos, pune Gigi o replică în gura unui personaj). E o ironică și totodată profundă incursiune scenică în care vezi și auzi, martor privilegiat al spectacolului facerii unui spectacol, cum se descompun mișcarea și fraza muzicală.

Favoritul meu e pasajul din monologul de început, în care Gigi Căciuleanu ne face părtași la o minunată întâlnire a caligrafiei, a foneticii și a dansului. Când monologhează Gigi, ai ocazia să asculți, vorba artistului, cum se bat consoanele la poarta Raiului. Când vorbește despre ceardaș, parcă-ți ard nările după ce ai gustat ceva picant. Când se referă la graiurile slave, e ca și cum ai deschide un sipet în care zornăie nestemate ale universului consonantic, fricativele și africatele. Iar când ajunge la română, descoperă cu bucurie că dansul în această limbă e și joc, și joacă (ceea ce contrazice o veche vorbă care mă bântuie – românii știau doar a juca, dănțuitul de societate nu era pentru ei…).

Piruetele printre atâtea graiuri mi-au amintit, cumva, de Cântul 1 din „Levantul” lui Mircea Cărtărescu: „Greaca are drăgănele, și perfum, și-nțelepciune/ Ce primit-a de la grații, musulmana ca de prune/ Are ochii ce prin deasa feregea abia-i prevezi;/ Frînca are dinți de boabe de sidef și ochii verzi…”. Doar că Gigi îl va prefera în acest spectacol pe Mihai Eminescu, ocazie cu care vom afla că poetul național nu poate fi doar recitat sau pus pe muzică, ci și dansat.

Gigi Căciuleanu dansează cu ideile, emoțiile și senzațiile cu harul cu care plutea alături de Ruxandra Racovitză – urmăriți-le expresiile tinerilor Ana și Răzvan când maestrul o pomenește pe partenera sa de grație.

Cum trăiește Gigi Căciuleanu o oră într-un minut e o delectare ce nu trebuie pierdută. Riscați să ratați ocazia de a povesti un act artistic atât de frumos și de viu încât mai că nu poate fi povestit.

Dacă vi s-a părut interesant acest text, găsiți alte link-uri către blogul meu și pe Facebook horiaghibutiu.ro