Guvernul actual are probleme foarte grave de comunicare. Aparent, acesta a fost motivul pentru care a zburat ministrul Justiției: „nu a gestionat corect din punct de vedere comunicațional”.

Comunicațional? Sună prea pompos pentru problemele de comunicare ale acestui guvern. Întâi, guvernanții au probleme insurmontabile de comunicare în limba română. Sediul din Piața Victoriei pare încă bântuit de „interesul național”, campion al vocabularului sărăcăcios, sau de alt înaintaș, ce cocheta cu portofoliul culturii mărturisind „mulţumesc părinţilor de numele care mi l-au dat”. Iar când premierul pomenește „cerințele pentru a obține clarificații pentru specificațiile MCV”, devine salutar că nu s-a exprimat în limbi străine la Bruxelles, cine știe ce „ză mazăr end ză fazăr of iconomi” mai zicea-n engleza împrumutată de la un geniu scăpătat.

Majoritatea problemelor de comunicare derivă din faptul că nu e un cabinet în toată puterea cuvântului. E un substitut, așa cum șeful guvernului surogat e un locțiitor, până când parlamentul va „albi” problemele din justiție ale păpușarului, deoarece pe guvernul-marionetă nu l-a dus capul să o facă bine. Mai pe-nțelesul publicului reprezentat în spațiul public de Floricica Dansatoareaacest guvern nu e cafea, e nechezol.

E un guvern cu înlocuitori, marfă contrafăcută.

Iar dacă socotești că actualul premier e pe aceeași poziție cu Nicolae Iorga și Lascăr Catargiu, comèdia contemporană capătă proporții istorice.

Interesant e că în politica românească de după Al Doilea Război Mondial, tradiție neîntreruptă de Revoluție, sunt în general oameni cu deficit de educație și cu mari carențe în exprimare. Ceea ce le conferă, mai recent, prestigiu intelectual sunt gratiile. Bunăoară, un fost senator pesedist – știți, de pe scaunul din dreapta când la „covrig” e șoferul, nimeni altul decât președintele Comisiei Juridice de la Senat. Ei bine, ex-senatorul, care nu s-a făcut remarcat pentru abilități de comunicare, a descoperit subit în penitenciar arta de a așterne fluent șase lucrări științifice, una mai valoroasă decât cealaltă.

Pe scurt, guvernul actual nu știe

  1. CE să comunice
  2. CUM să comunice
  3. CÂND să comunice
  4. DE CE să comunice
  5. PRIN CINE să comunice

Să le luăm pe rând.

  1. CE comunică guvernul. Aici e simplu: guvernul nu știe CE să comunice înainte să i se comunice. Bunăoară, când a fost instalat, guvernul n-a știut ce să comunice când președintele l-a rugat pe șeful de facto al cabinetului să comunice și guvernului programul de guvernare.
  2. CUM comunică acest guvern? Noaptea, ca hoții (via Monitorul oficial). Tăcând (primul-ministru, zile întregi, în tipul protestelor; pe de altă parte, ați auzit vreo vorbuliță, de când se iese în stradă în marile orașe, de la ministrul Consultării Publice și Dialogului Social?! Sau de la ministrul pentru Românii de Pretutindeni, ieșiți și ei la proteste?). Stupid (fostul ministru al Justiției). Lamentabil („era o singură propunere”, spune ministrul Sănătății, după ce o instalează în fruntea Spitalului Universitar pe iubita fostului primar general). Delirant (ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale). Prin limbaj dublu, din perioada ceaușismului timpuriu (ministrul Afacerilor Externe).
  3. CÂND comunică guvernul? A rămas de pomină ocazia în care presa era anunțată să îl însoțească în aceeași zi pe premier la Bruxelles, deși pentru asta e nevoie de rezervări etc
  4. DE CE comunică guvernul? Ca să explice ministrul Energiei că n-a fost în stare să-și scrie singur un CV, ci a apelat la o secretară, care scria cu erori grosolane. Ca să se evidențieze prin necunoașterea legii ministrul Muncii și Justiției Sociale, pretinzând că legea interzice să-ți iei copiii la proteste. Ca să menționeze ministrul Afacerilor Interne instigatorii din rețelele sociale. Ca să justifice ministrul Educației de ce a promovat loazele care picaseră la examene.
  5. PRIN CINE comunică guvernul? Prin președintele Camerei Deputaților, desigur (probabil, acesta e motivul pentru cabinetul nu are un purtător de cuvânt). Apoi, prin televiziunile de partid și ale alianțelor de partid. Nu în ultimul rând, prin voluntari, proveniți din rândul foștilor mari conducători de ziare, care-și vor recupera credibilitatea concomitent cu pubertatea.

PS Ce voiam să vă spun? #rezist

 

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ