De unde sunt plătiți jurnaliștii de la RISE Project

Paul Radu, Mihai Munteanu, Ionuț Stănescu și Attila Biro răspund curiozității legate de funcționarea proiectului jurnalistic de investigații RISE Project.

În al treilea episod al serialului „Asta-i presa care-mi place”, vorbim despre băieții de la RISE Project.

Dacă n-ați auzit de acești jurnaliști, membri ai unui proiect de elită, înseamnă că și-au făcut treaba.

Pentru că investigație înseamnă, dincolo de fler, tupeu, perseverență, verificare la sânge, și discreție. Să pomenesc și de pericolele întâlnite la tot pasul (când ai de-a face cu spioni reali, agenți dubli sau tripli, nu e chiar o joacă de copii)? Scriam cândva: „aşa cum observă Mihai Munteanu, un ziarist de investigaţii pentru care filajul şi offshore-ul nu mai prezintă niciun fel de secrete, spionajul e singura meserie coruptă prin definiţie. Intră în fişa postului de spion să apelezi la aproape orice fel de mijloace pentru a obţine informaţii. Să şantajezi, să intimidezi, să insinuezi, să suni unde trebuie şi să foloseşti tonul adecvat pentru a obţine o jumătate de informaţie, a cărei valoare nu depinde de fluctuaţia cursului valutar, ci e mult mai importantă.”

Cu trei dintre cei pe care i-am invitat să răspundă întrebărilor mele deliberat cam naive am lucrat la același ziar (cu doi, chiar nemijlocit). Dacă sunteți curioși, aflați că erau plătiți un pic mai bine decât SRI-știi care stau la filaj. Dar dacă ați auzi ce făceau pentru acești bani, nu i-ați invidia.

Am extrem de clar întipărită în memorie imaginea unuia dintre ei. Luni de zile nu i s-a mai publicat nimic (râdeam amar că face presă de sertar…) deoarece dezvăluirile sale, grele-grele, vizând bunăoară ansambluri rezidențiale cu defecte majore, îi băgau în sperieți pe unii șefi, ai căror „șefi” nu lucrau în presă, dacă înțelegeți ce vreau să zic. Apoi, i-au luat tot: computerul, accesul la rețea, telefonul fix… Îl văd cu ochii minții cum stătea la o măsuță goală și vorbea la mobil, deja imun la faptul că ajunsese „nepublicabil”, cu încăpățânarea celui care simte organic nevoia de a-și face datoria până la capăt.

Cu celălalt fost coleg a fost și mai și. În perioada în care a fost publicat serialul de investigații „Cupola”, dezvăluind cum au acaparat, după Revoluție!, vechii oameni ai serviciilor secrete de la noi bogățiile naturale ale patriei, suna telefonul mai des decât dacă aș fi câștigat la loto. Și credeți-mă, atunci le-am auzit pe toate – intimidări, amenințări, tentative ridicole de șantaj (odată au venit în redacție și niște băieți de la SIE care au crezut că ne vor speria și le vom servi pe tavă sursele și documentele:)))… Sau, altădată, din cauza Investigațiilor era să nu iasă la timp topul celor mai bogați români: investigatorii pimiseră sarcina de serviciu de a-i ajuta pe colegii de la Economic și le-a plăcut atât de mult încât au descoperit lucruri muuuult mai interesante decât topul în sine…

Dar asta a fost cândva. Acum, câțiva dintre ei lucrează în acest proiect unic de investigație, iar dezvăluirile lor au scuturat serios scaunele mai-marilor de azi.

Au cuvântul Paul, Mihai, Ionuț și Attila.

1. Ce calități vă recomandă pentru a face parte din echipa Rise Project?

Paul Radu: Nevoia de a învăța câte ceva în fiecare zi, necesitatea de inovație și reinventare.

Mihai Munteanu: Voiam să fiu Lord Sith când eram mic, nu Cavaler Jedi, și-am ajuns să mă pricep la bagabonțeli. De aici îmi vine expertiza în domeniu.

Ionuț Stănescu: Niciuna! Mă întrebați ca și cum am trăi într-o meritocrație. De altfel, în timp, am făcut mai multe referate prin care am propus darea mea afară pentru incompetență. Nu știu ce s-a întâmplat cu ele. Nu stăm bine cu birocrația internă… Din câte cunosc, a durat cinci ani ca să mi se aprobe cererea de intrare în RISE Project, probabil că trebuie să mai treacă alți cinci ca să fie prelucrată și cererea de ieșire.

Attila Biro: Cred că dorința de a face presă liber și în slujba cetățenilor.

2. Care e cea mai mare „pălitură” de presă pe care ați dat-o la Rise Project?

Paul Radu: La Rise nu „pălim”, lucrăm cu răbdare și construim conținutul pe probe verificate. Investigațiile noastre au efecte pe termen lung și le fac viața grea politicienilor corupți.

Mihai Munteanu: Greu de spus. Pe măsură ce creștem, ne auzim mai bine.

Ionuț Stănescu: A fost o îmbrânceală în colectivul nostru, acum mai mulți ani. Într-o cârciumă de lângă redacție, sub efectul unei promoții la bere, câțiva colegi s-au apucat să facă skanderberg cu tot corpul. N-am fost însă de față și am ratat ocazia unei „pălituri”, cum spuneți.

Attila Biro: Nu îmi pun problema în termenii aceștia. Mai important este să fie util pentru cei din jur ceea ce fac.

3. De ce aș dona vreun leu site-ului vostru?

Paul Radu: Fiindcă folosim banii foarte eficient. Fiecare leu se transformă într-o bucată de informație care întregește puzzle-ul și dezvăluie ce vor corupții și criminalii să ascundă.

Mihai Munteanu: E leul de sacrificiu care păzește ceilalți lei.

Ionuț Stănescu: Timpul consumat cu răspunsul la această întrebare este mai valoros decât leul dumneavoastră. Nu ar fi economic să vă răspund. Dacă tot sunt pe banii mei, prefer să vă fac morală și să spun că, la cât sunteți de zgârcit, probabil că nici măcar un discurs mobilizator ținut de Obama nu v-ar scoate leul ăsta din buzunar. Când v-am cunoscut prima oară, se zvonea că obișnuiți să treceți pe trotuarul celălalt ori de câte ori zăriți pe cineva cu mâna întinsă. Tonul întrebării dumneavoastră închide, peste ani, cercul acestei legende.

Attila Biro: Pentru că o să folosim fiecare donație pentru jurnalism de calitate.

4. Apropo, de unde vă luați salariul?

Paul Radu: Cea mai mare parte a banilor RISE vine de la guvernul elvețian, prin programul de cooperare elvețiano-român. Avem sume mai mici și de la Google, Open Society și Ambasada Olandei. Iar cei mai valoroși bani sunt cei din donațiile de la cititori. Aceștia ne încurajează să continuăm și ne validează munca.

Mihai Munteanu: Dintr-un mix de granturi asigurate de guvernul elvețian, USAID, Ambasada Olandei, Google, Soros și alți oculți. Încercăm să dezvoltăm și câteva campanii de crowdfunding.

Ionuț Stănescu: Aveți aceeași curiozitate ca și Liviu Dragnea. Ca să nu credeți că vă mint, cel mai bine ar fi să vă angajați la ANAF – Antifraudă. Cei de acolo, cum știți, au în lucru un răspuns chiar la această întrebare, pe care nu își permit deloc să-l întârzie.

Attila Biro: Avem mai multe granturi de la Ambasada Olandei, guvernul elvețian, la Google sau Open Society.

5. Care-i treaba cu Dragnea în Brazilia? Concret, e ceva nasol care ar trebui documentat nu de Rise Project, ci de instituțiile de resort ale statului?

Paul Radu: Dragnea a beneficiat în Brazilia de investiții masive făcute din bani scoși din România de către unul dintre apropiații săi din Tel Drum. Autoritățile ar trebui să clarifice cum au fost scoși acei bani din țară.

Mihai Munteanu: Noi am descoperit asta: banii tăi, înghițiți de Tel Drum, se transformă în combinații braziliene pe numele unor tovarăși rock de-ai lui Dragnea Senior, în vile sau mașini pentru Dragnea Junior, în tot felul de sinecuri pentru familia Dragnea în general. Și relatăm. Nu facem recomandări statului, nici statul nouă, doar ne urmărim reciproc

Ionuț Stănescu: N-am contribuit nici măcar cu o virgulă la seria de articole despre Dragnea, deci nu sunt cel mai în măsură să vă răspund.

Attila Biro: Ce a arătat RISE prin seria „Dragnea” este modul de funcționare, în detaliu, a unei grupări organizate. În cazul Brazilia, anchetatorii trebuie să stabilească legalitatea surselor de finanțare, a circuitelor financiare ale investițiilor realizate acolo de către apropiații lui Liviu Dragnea.

6. Ce aveți în comun cu colegii voștri?

Paul Radu: RISE Project e parte din mișcarea globală a jurnaliștilor de investigație. Am cooperat în cadrul unor proiecte precum Panama Papers sau Russian Laundromat cu reporteri din toată lumea. E o comunitate în care sperăm să intre mulți jurnaliști de investigație din România.

Mihai Munteanu: Ne simțim în siguranță când lucrăm în rețele pentru că verificăm mai eficient, ne mișcăm operativ, topim granițe în documentări ample, avem perspective globale, suntem mai isteți. Unde nu rezolv eu, se descurcă altul.

Ionuț Stănescu: O redacție de ziar pentru ziariști e ca dispeceratul pentru taxiuri, ca policlinica pentru medici. E o meserie individualistă, care are nevoie de plasa de siguranță a unei rețele. Avem aceeași plasă de siguranță în comun.

Attila Biro: Dorința de a face presă la un nivel înalt și dorința de a face un pic de curățenie în colțișorul în care locuim.

7. Ce ați face dacă ați avea milioane de vizitatori unici, precum Cancan?

Paul Radu: Am face același jurnalism de calitate, verificat, și am avea aceleași discuții în contradictoriu/certuri ca să luăm deciziile editoriale potrivite.

Mihai Munteanu: Exact ce facem și azi.

Ionuț Stănescu: În general, cititorii RISE Project sunt cu atât mai mulți cu cât situația din țară e mai tensionată. Audiența noastră se comportă ca un barometru al răului din societate. Dacă traficul riseproject.ro ar depăși traficul cancan.ro, probabil că ar trebui să vă întrebați și dumneavoastră ce ați face…

Attila Biro: Nu aș schimba absolut nimic. Probabil am avea și mai multe resurse și asta ar însemna și mai multe investigații bune.

8. Care e cel mai mare subiect pe care nu l-ați dat?

Paul Radu: E multă corupție în jur și noi suntem o mână de oameni. Sunt multe subiectele de care nu ne-am putut ocupa din lipsă de timp. E nevoie de multe RISEuri în România.

Mihai Munteanu: Cel la care lucrăm acum.

Ionuț Stănescu:  Întrebarea este minunată, prin absurdul ei jucăuș. Ar merita variată un pic și bătută în mozaicuri la capătul aleilor unui parc întortocheat, dedicat introspecției. Să ajungi în punctele terminus ale acestui labirint și să citești „Care este cel mai inteligent gând pe care nu l-ai avut?”, „Care e cea mai bună mamă pe care nu ai avut-o?”, „Care e cea mai mare portocală pe care nu ai mâncat-o?”…

Attila Biro: Sunt foarte multe cazuri de care nu mă pot ocupa pentru că nu am timp sau resurse. Eu sper ca în timp comunitatea noastră să crească și să fim câteva zeci/sute de jurnaliști care să expună corupția zi de zi.

9. Ce, de pe lumea asta, e prea serios ca să glumiți?

Paul Radu: Corupția, încălcarea drepturilor omului. Încercăm însă să discutăm aproape fiecare subiect cu o mică doză de umor și detașare.

Mihai Munteanu: Listă lungă. Mă enervez des, mai vorbim despre asta.

Ionuț Stănescu: Interviurile ca acesta.

Attila Biro: N-aș glumi despre intoleranță sau despre cei care trăiesc asupriți de regimuri dictatoriale.

10. Cine e cel mai bun ziarist român?

Paul Radu: Echipa RISE.

Mihai Munteanu: Îl cheamă RISE Project, a împlinit 5 ani.

Ionuț Stănescu: Tolontan, desigur. Vede asta chiar și un orb care se uită la Pământ de pe Lună. Nu îl cunosc personal și nici nu cred că aș vrea. Este atât de atașat de cotidian, de imediat, încât trebuie să fie cam plat. Parcă îl văd, seara, prăbușit într-un fotoliu de răchită, cum se uită la asfințitul soarelui și, în loc să se bucure de culorile cerului, trece în revistă meseriile care se pot face la ora aia fără a da drumul la becuri. Apoi, cumpănește câte dintre ele servesc interesul public, ca să spună în final cum ar fi afectat Bucureștiul de o pană de curent produsă la șapte seara.

Attila Biro: Nu cred în topuri, dar fondatorii RISE sunt, în opinia mea, cei mai buni jurnaliști din România.

• Mă puteți găsi și pe pagina de Facebook a blogului.