Raluca Feher lansează joi, 13 iunie, romanul „Să nu râzi :((”. E o carte tulburătoare, incomodă și complexă, precum autoarea.
Prolifica scriitoare Raluca Feher are un condei ascuțit, pe măsura spiritului său. Sunt mult mai multe motive însă pentru care o prețuiesc pe această jurnalistă dedulcită la comunicare și publicitate. Dacă n-o cunoști, te va frapa cât e de aprigă și de neîmpăcată (de parcă ai putea fi împăcat cu o asemenea contemporaneitate), iar dacă reușești să o cunoști, te va seduce cu un umor rar, de esență tare.
Joi, 13 iunie, Raluca Feher lansează romanul „Să nu râzi :((”. Fiindcă m-a făcut curios, i-am propus să stăm un pic de vorbă. Ce să și facem?
Dragă Raluca, de ce scrii?
Scriu că-mi vine să scriu. Este straniu că nu mă pot imagina scriind de mână, nu cărți. Scrisul de mână mi-a fost deformat complet de aberantele dictări din facultate. Scriu de când mă știu, scriu pentru mine, am avut chiar și un jurnal pe care l-a găsit maică-mea și astfel a aflat că am fumat o țigară, norocul ei, nu din pachetul ei ci din al lui taică-miu. Scriu pentru că am fost încurajată să o fac. Uneori scriu pentru că vorbele sunt singurele topoare pe care le pot arunca în ceafa rinocerilor care ne conduc, uneori scriu pentru că vorbele sunt singurele batiste în care pot să-mi suflu nasul după un bocet scurt.
Ca să continui cu întrebările care nu se pun în debutul unui interviu, crezi în tine?
Nu.E o chestie pe care ți-o zice orice psiholog, dacă atunci când erai mic nu ai fost susținut de mămică-ta, ești mereu nesigur și te vinzi pe 3 bănuți, disperat să cauți acceptare și iubire. Probabil că ăsta e un alt motiv pentru care scriu, ca să găsesc acceptare și iubire. Dar hei, avem deja atâția psihologi și sociologi și chinologi că e mai bine să nu intru în bucata asta.
„Să nu râzi :((”… sună a poruncă. Și ce să nu mai fac în timp ce-ți citesc cartea?
Să nu zici: niciodată să nu-ți judeci părinții, mai ales dacă tu nu ai copii. Cartea nu este un proces, ci o încercare de a scoate la lumină un subiect care pe mine mă doboară: cât din ceea ce este acum societatea noastră e cauzată de fricile, inerția și lașitatea părinților noștri și cât de tare au fost ei victimele sistemului și noi victimele lor.
Apropo, nu știu dacă te-am mai întrebat, de ce scrii?
Ca să fac bani. M-am mai gândit.
Cum scrii? Mă refer la tabieturi, poziție, ustensile. Te uiți pe geam, ca scriitorii ăia mari? Și ce vezi pe fereastră când scrii?
Îmi pun computerul în poală, îmi pun muzică, mă opresc la fiecare 6 minute să verific mailul și alte rahaturi de pe facebook, sunt complet dezordonată. Nu mă uit pe geam că ar trebui să stau cu gâtul strâmb. Deși vezi, când îți sucești gâtul, durerea poate să-ți dea niște viziuni demne de descris într-o carte de călătorii în lumea kinetoterapiei.
Pentru tine, inspirația este atunci când…?
Îmi amintesc când mi-a zis un nene în Saraievo acum jde ani că aici, în Bosnia, nu este pace, doar lipsa războiului.
Asta e inspirație. Când vezi cuvintele ălea ieșind din abstracție și desenând realitatea.
Când te plimbi cu mașina și vezi un fazan în iarbă și ai vrea să scrii ceva despre fazanul ăla din iarbă, ce reprezintă, ce vrea planeta să îți transmită ție punând un fazan în iarbă în drumul tău pe șotronul Piticot.
Dacă ar fi să-ți găsești un serviciu stilistic, să zic așa, unde te-ai încadra?
Nu înțeleg.
Bine, lasă așa. Verifici întâmplările reale la care te referi în scris?
Da. Am fost jurnalist, nu unul foarte bun, dar măcar asta o am din vremurile ălea de haiducie, verific poveștile.
Când ai știut că vei face asta tot restul vieții?
Nu știu că voi face asta tot restul vieții. Am un amic care a scris o carte pe care vrea să o vândă într-un milion de exemplare și nu mai vrea să scrie altă carte. Eu nu cred în mine, nu cred în noi, așa că nu cred că se poate trăi din asta.
Ce ai făcut cu primii bani câștigați din scris?
Probabil i-am spart pe vreun bilet de avion. Nu-mi amintesc. Oricum au fost atât de puțini, cred că am zburat cu lowcostul la Bârlad.
Cine e cel mai mare scriitor pe care-l cunoști?
Pot să-ți spun care este scriitorul pentru care mi-aș fi tăiat o mână să pot să mă servesc cu o măslină de pe aceeași tăviță cu el.
Kurt Vonnegut se cheamă dânsul. Poate cel mai underrated umanist al secolului XX.
Ce carte ai acum pe noptieră?
„Plutocrats. The Rise of the new global super-rich” și Mahmoud Darwhish, poetul național palestinian, cu „A river dies of thirst”.
Cum arată un cititor de Raluca Feher?
Cred că este un om curios, cu un fin simț al umorului și inteligența necesară să priceapă că nu știm nimic și deci totul este posibil. Sau cel puțin așa sper să fie.
Îndrăgești alți scriitori români contemporani? Crezi că ești îndrăgită?
Asta cu îndrăgitu mă zăpăcește. Cred că este o concurență mare pe o piață mică și murdară ca o mână de copil, cum spunea prietena mea Toni pe vremuri. Cred că oamenii își dau la gioale aiurea, cred că e mult rahat servit pe post de chifteluțe cu muștar dar sunt câțiva cetățeni care scriu bine și apăsat. Nu zic cine îmi place aici că mi-o fur de la ăilalți pe care îi uit și acum, când sunt înaintea lansării, nu mă risc. Am și eu lașitățile mele.
Uite, tocmai m-au nominalizat ăștia la Premiile Uniunii Scriitorilor. Tu cu ce te lauzi mai nou?
Nu mă nominalizează nimeni la nimic. Daaar, uite cu ce mă laud. Am făcut singură, de capul meu, un muzeu la Brașov. În două săptămâni îl deschid, nu pot să zic aici despre ce e vorba, dar simt că va fi nominalizat pentru cel mai dement proiect privat din România.
Joi, 13 iunie, la ora 19.00, Raluca Feher lansează, la Seneca AntiCafe, romanul „Să nu râzi :((”, Editura Trei, 2019
13 iunie ,ziua, ai ales-o ???or asa a fost sa fie ??