Articolul culinar de săptămâna aceasta e dedicat deliciilor frațuzești din Micul Paris. Inutil să insist, bucătăria franțuzească e o probă de rafinament și de bun gust care unește oameni de pe toate meridianele.

Dintre toate locurile bucureștene care ne răsfață cu preparate din Hexagon, am ales La Bonne Tarte Brasserie, un bistro deschis la începutul acestui an într-o zonă selectă din București – intersecția străzilor Clucerului cu Docenților – și care seduce încă de la prima vizită prin bucate savuroase, servicii prompte, spațiu de socializare berechet, în pofida faptului că amplasamentul nu e mare (am ales una dintre mesele rotunde, căci eram mai multe persoane, și nu ne mai dădeam duși).

Dacă veți călca pragul acestei braserii până în Crăciun, e bine să știți că o secțiune a meniului oferă preparate vegetariene și de post. Firește, nu îndemn pe nimeni să postească sau ba, deși, între noi fie vorba, un pic de pauză de carne va face mâncarea de Sărbători și mai savuroasă. În cazul în care vă atrage ideea, aici vă puteți alcătui un meniu complet. V-aș sugera să începeți cu o porție de humus de nuci caju cu oțet învechit, apoi să sorbiți elegant dintr-o cremă de dovleac, să optați pentru ratatouille la fel principal și să încheiați cu un desert savant – cuib de fistic verde și migdale, aromatizat cu măr caramelizat și piure de fructe de pădure. Totul e ușor, dar și sățios.

„Oricine poate să gătească”

Îngăduiți-mi să mă opresc la ratatouille, o mâncare simplă, pur franțuzească. Sigur că nu e unică, în copilărie mâncam adesea cu aceeași plăcere ghiveci ardelenesc sau „lecso” unguresc, însă tocana de legume franțuzească (originară din Nisa, ca să vedeți că și gusturile subțiri de pe Coasta de Azur pot fi satisfăcute de un fel nu foarte sofisticat) are… je ne sais quoi! Și nu-i vorba doar de modul de preparare, adică dacă legumele – în mod clasic  vinete, dovelecei, ardei, ceapă și roșii – sunt fierte împreună sau separat. Ci pur și simplu pentru că, vorba gușatului Chef de cinci stele Auguste Gusteau (v-ați prins că numele îi anagramează prenumele) din celebrul film de animație „Ratatouille”, oricine poate să gătească, dar numai neînfricarea poate fi măreață! Să nu-ți fie frică să improvizezi într-o bucătărie tradiționalistă, iată unul dintre secretele mâncării gourmet! Și, dacă tot veni vorba, am mai învățat ceva din filmul ce poartă numele tocanei franțuzești, tot de la sufletistul Chef care s-a prăpădit, helas!, de inimă rea din cauza unui critic de mâncare hain: că mâncarea bună e ca o muzică din care să poți gusta și ca o culoare pe care o poți mirosi, trebuie doar să fii conștient de asta și, când dai de ea, să te oprești pentru a o savura.

Cam despre asta e vorba în haute cuisine. Mențineți-vă simțurile ascuțite și bucurați-vă de mâncarea bună. Mai are un ingredient secret: e făcută cu suflet. Nu scrie asta în meniu, dar când o veți întâlni, veți ști că e așa, chiar dacă aveți în față un banal castron cu tocană.

Ce se bea la ratatouille

Orice se poate bea la ratatouille, adică și o dușcă onestă de apă curată și rece, ca să alunece mai bine. Dacă vorbim însă de francezi, aceștia recomandă alăturarea tocanei unei sticle de vin rose sec, preferabil, cu nas intens și buchet consistent. Bun, acesta e sfatul somelierilor, care ne asigură însă că și vinul roșu își face treaba după ce ai îngurgitat adorabila fiertură (știu că nu se cuvine, dar de fiecare dată când mănânc o tocană de legume, tare-mi vine să tăvălesc în castron și niște miez dintr-o jimblă caldă!). Din oferta de vinuri fine ale braseriei La Bonne Tarte, eu aș opta lângă un ratatouille pentru un Chateau Saint Roseline Perle de Roseline.

12243184_1261680080524879_3068584229342410221_n (1)

– Articolul a apărut săptămâna trecută în revista „Șapte seri”

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

two × two =