O constatare amară în jurnalul unui ziarist fără jurnal: spaima cea mai mare nu e că va izbucni un război civil după un viol din județul Vaslui, ci că tot presa asta va relata ce s-a întâmplat.

Dezbătând violul în media din România

Violul din Vaslui a cunoscut azi un nou și regretabil episod, în care victima a apărut la cel mai urmărit post de televiziune. http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/imi-este-frica-sa-ies-pe-strada-toti-spuneau-ca-eu-sunt-de-vina-eleva-violata-in-vaslui-si-a-povestit-drama-la-maruta.html. A fost exprimată chiar temerea, în ziarul care a transformat acest caz în campanie, că această ieșire din anonimat poate fi echivalentul unui alt viol. http://adevarul.ro/news/societate/al-doilea-viol-alfetei-vaslui-1_55ae7d5df5eaafab2ccb3b93/index.html

Câteva concluzii, după ce acest caz de tortură fizică având drept armă sexul, coroborat cu o indubitabilă eroare judiciară, a fost mediatizat cum doar presa de la noi știe s-o facă.

În România, nu se poate dezbate un asemenea caz în spațiul public. Putem ridiculiza, trivializa, perpetua stereotipuri masculine ori feminine, dar dezbate, nu.

Imaturitatea societății, incompetența celor invitați să-și expună punctul de vedere, lipsa de discernământ și de responsabilitate civică din media, necunoașterea drepturilor legale pe care le au atât victima, cât și atacatorii, tonul ridicat folosit pe post de argument transformă totul într-o tabără națională de pregătire pentru linșaj.

Când primesc o astfel de ciozvârtă, câinii de pază ai societății devin o haită de fiare care se sfâșie între ele, fiecare dorind să prindă bucățica mai suculentă. De acord, rolul media este de a relata și de a disemina informațiile, nu de la ascunde. Afară însă de cazurile în care victima, ori alte victime, au de suferit de pe urma publicării. Din nefericire, chiar și campanii bine intenționate, cum e cea din „Adevărul”, nu sunt ferite de derapaje, fie ținând de păreri prezentate în loc de fapte, fie de un partizanat ce spulberă orice umbră de obiectivitate.

Cel mai agasant, în ceea ce privește presa, este faptul că mijloace presupus profesioniste de comunicare seamănă tot mai tare cu gura lumii.

A da acces gratuit publicului larg la informații, mai mult, a-i facilita participarea nemijlocită la actul jurnalistic generează monștri. Astfel „s-a dat cuvântul unei legiuni de imbecili” http://www.gazetaromaneasca.com/societate/web/9762-umberto-eco-lreelele-de-socializare-dau-cuvantul-unor-legiuni-de-imbecilir.html. Vorbele de clacă, analiza de halbă, exprimarea de nebacalaureați, insultele și ura atavică a marginalilor au ocupat centrul. Așa cum plastic se exprima cândva Artanu’, artiștii au fugit, iar gloata a ocupat scena.

Văzând cum se dezbate în media din România, spaima cea mai mare nu e că va izbucni un război civil după un viol din județul Vaslui, ci că tot presa asta va relata ce s-a întâmplat.

Almanahul unui ziarist fără jurnal

Limba română ia act, cu vădită preocupare, de faptul că Maria Grapini refuză ajutorul

Victor Ponta pe B1: lăsați-ne să ne pregătim de Liga Campionilor…

Prima destinație mondială pentru non-purtătorii de haine

Buzzfeed se laudă că a împerecheat oameni cu întrebările din „The New York Times”…

…s-a scris și pe acest site despre fenomenul celor 36 de întrebări…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

15 − 14 =