„Așa pumni tari n-am mai luat în viața mea!”, zice Mișa de pe patul de spital din București unde e internat de aproape o săptămână, după ce acceptă fără ezitare să vorbească despre meciul de box care l-a făcut campion mondial în urmă cu 18 ani: pe 22 februarie 1997, Mihai Leu îl învingea la puncte pe panamezul Santiago Samaniego la Sport Halle din Hamburg și împlinea visul a milioane de conaționali de a cuceri pentru România centura de campion mondial.

Razele unui soare destul de anemic se insinuează în salon, luminând zâmbetul lui Mișa: „Ha, ce-mi amintesc despre Samaniego? Că dădea incredibil de tare! A fost cel mai greu meci din viața mea, ce pumni am luat… Și n-ai fi zis dacă te uitai la Samaniego, era uscat, mai înalt decât mine cu 8 centimetri, știi că se spune în box că cei mai scunzi lovesc mai tare, uite că el era o excepție!”.

Mihai n-a mai apucat să vorbească niciodată cu Santiago Ryce Samaniego, pugilistul din Panama despre care a aflat ulterior că e de religie ortodoxă. Acum trei ani, la un congres mondial din Miami, hunedoreanul s-a întâlnit însă cu un jurnalist din țărișoara situată pe istmul ce unește cele două Americi, iar acela i-a relatat că a fost tragedie în Panama cînd s-a pierdut titlul mondial la „semimijlocie”, versiunea World Boxing Organization. Și cum să nu fi fost? Samaniego era marea speranță a națiunii latino-americane, nepotul eroului local Roberto Duran. Lui Santiago i se spunea „El Herrero”, adică Potcovarul. „Dar ce, avea potcoave în mănuși, ca personajul lui Charlie Chaplin?”, îl întreb pe Mișa. „În ring cu el, cam asta era impresia!”, râde Mihai, adăugând: „Mi-am dat seama că va fi dificil de când am văzut prima casetă video cu el. Eram la Hamburg, cu Anna și cu Marco, ne-am uitat toți trei și le ziceam ˂cum o să-l bat eu pe ăsta?!˃”… Pentru o bursă de un sfert de milion de mărci germane (conform unor surse apropiate de sportiv, căci Mihai n-a vorbit niciodată despre banii încasați), al nostru l-a învins însă pe panamez. Așa cum anticipa, la plimbarea din dimineața meciului, regretatul antrenor Fritz Sdunek, care și-a motivat elevul zicându-i că sunase la o clarvăzătoare elvețiană, care prezisese cel mai greu meci din viața lui Mișa, însă unul încheiat cu o victorie!

„AMORE, EȘTI CAMPION MONDIAL!”

Meciul n-a fost deloc floare la ureche. După runda a patra, Anna Leu, soția sportivului, l-a rugat pe antrenor să întrerupă lupta. Mihai, care nu conștientiza că i s-a rupt un tendon la braț, era în vădit dezavantaj. Herr Sdunek a fost însă ferm: „Mai lasă-l o repriză, iar dacă nu-și revine, eu arunc prosopul!”. Apoi, antrenorul de la Universum-Box Promotion i-a șoptit elevului săi: „Gândește-te la Marco (n. red. – fiul lui Mihai) și la milioanele de români care te susțin!”. Românul care lupta sub numele de ring Michael Lowe a intrat decis în runda a cincea, ceea ce l-a descumpănit pe Samaniego. În loc să atace, panamezul a făcut pasul înapoi, intimidat de revirimentul adversarului. „A fost fracțiunea de secundă în care am știut că voi câștiga”, rememorează Mișa. Avea să se confirme la capătul a 12 runde. De lângă masa arbitrilor, înainte de anunțarea deciziei, Anna a țâșnit spre colțul ringului după ce trăsese cu ochiul în foi și l-a îmbrățișat: „Amore, ești campion mondial!”.

După meci, Mihai a făcut o fotografie în vestiar, care să îi amintească toată viața de vânătăile care i-au asigurat centura de campion mondial, și și-a promis să nu o arate nimănui. Apoi, când s-a încheiat perindarea jurnaliștilor, a fanilor, a alaiului de români care l-au sprijinit la Hamburg, Mișa l-a rugat și pe fratele său să-l lase singur în vestiar. Și-a pus râvnita centură la brâu și a plâns lung, amintindu-și de toate sacrificiile (antrenamentele chinuitoare, fuga din țară în 1987 și multe altele) făcute până în acel moment. Așa s-a scris istoria primului succes românesc din boxul profesionist, un triumf care în 2015 face „majoratul”.

NOUĂ VICTORIE ÎN RINGUL VIEȚII

Mihai Leu a trecut cu bine peste încă o încercare în lupta sa cu o boală nemiloasă. Hunedoreanul a suferit o intervenție chirurgicală și va fi externat la o zi după împlinirea celor 18 ani de la victoria din februarie 1997 (a doua lună a anului e mereu plină pentru sportiv, care are trei aniversări – nașterea sa, căsătoria cu Anna, victoria de la Hamburg). După ce va ieși din spital, Mihai urmează să reia tratamentul care i-a fost recomandat și va pleca, spre sfârșitul săptămânii, la Viena.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

one × 1 =