„100 de români care mă inspiră” e un proiect personal, care marchează Centenarul Unirii. N-are nimic festivist în sine și nu e asociat niciunei celebrări a statului sau vreunei campanii – e, pur și simplu, alegerea mea de a prezenta oameni speciali din țara în care, ei bine, am ales să trăiesc.
Veți găsi în această rubrică, zilnic, până pe 1 decembrie 2018, niște oameni care mă inspiră și cărora le-am pus același set de întrebări. La final, acest mozaic uman va recompune, într-un fel, și țara care mă reprezintă.

Dragoș Vărșăndan un „bon viveur”. Adică îi place viața și viața îl place pe acest băiat pe care-l socot prieten pe viață. Dragoș e de nădejde, e educat, cultivat, are stil, umor și o carieră în presă în care a jucat toate rolurile, de la reporter la publisher.

Ce i-ai spune despre tine cuiva care nu te cunoaște?
Eu sunt Dragoș. Și sunt un plezirist.

Care este persoana cea mai apropiată de tine?
Soția mea, Ioana. Și când spun „soția mea”, mi se cam umflă inima în piept, pentru că nici mie nu-mi vine să cred că am cunoscut pe cineva acum trei ani, care a devenit, atât de repede, cea mai importantă persoană din viața mea.

Cine ți-a făcut cel mai mare bine? Dar tu cui i-ai făcut cel mai mare bine?
Cel mai mare bine mi l-a făcut un tip Mihai, care m-a salvat de la înec să tot fie vreo 25 de ani de atunci. Mă duceam ca un bolovan la fundul mării, resemnat, și mă gândeam la părinții și la prietenii mei, cu părere de rău că o să le pricinuiesc atâta durere, când a apărut omul ăsta de nicăieri. Și cum a apărut, a și dispărut din viața mea.
Eu nu cred că am avut vreo contribuție decisivă în viața cuiva. Sau dacă am avut, prefer să nu știu de ea, pentru că ea vine la pachet și cu o mare responsabilitate. Uneori mă gândesc că de aceea a și dispărut acel Mihai, după ce m-a salvat. N-a vrut să știe nici cine sunt și nici ce-am să devin.

Dacă ar fi să alegi un episod din viața ta de până acum pe care să-l povestești nepoților la bătrânețe, care ar fi?
Le-aș povesti despre decembrie ’89. Cum s-a schimbat lumea mea și a celor din jur în câteva zile.

Un moment în care ai simțit că s-a prăbușit lumea peste tine și cum l-ai depășit?
Când au murit bunicii mei. Amândoi, deodată, într-o dimineață. Absența lor mă apasă și astăzi, după aproape 20 de ani.

Despre ce moment din istoria României i-ai povesti unui străin și de ce?
I-aș povesti despre comunism, chiar așa cum l-am perceput eu în copilărie. Cred că este cheia potrivită în care poți să înțelegi de ce suntem noi românii așa cum suntem acum.

În ce loc din România ți-ai petrece un weekend cu persoana cea mai dragă?
Într-un sat săsesc din Transilvania.

Ultima dată când te-ai simțit bine că ești român.
Eu mă simt tot timpul bine în pielea mea. Sunt mândru de cine sunt eu, atunci când este cazul, și atât. Și simt cu adevărat că sunt român doar atunci când citesc o poezie de Eminescu sau când ascult Rapsodia Română. Nu știu dacă asta se poate numi patriotism, dar cred că acolo poți găsi ADN-ul acestui popor.

Ultima dată când te-ai simțit stânjenit că ești român.
Nu mi s-a întâmplat. Refuz să fiu judecat în vreun fel pentru apartenența mea la un popor.

De ce trăiești în România? Te-ai gândit vreodată serios să pleci?
Trăiesc în România pentru că aici m-am născut și n-am avut până acum nici un motiv decisiv ca să plec.

Ce faci de 1 decembrie de obicei? Sau un 1 decembrie pe care nu-l poți uita.
Pentru că este zi liberă sunt fie plecat din țară, fie în oraș, la un pahar de vin cu prietenii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

sixteen + three =