Poate ați citit, prieteni, ancheta pe care am realizat-o pentru “Weekend Adevărul”, ziarul pe care l-am lansat în vara lui 2011 cu entuziasmul aferent zămislirii celui mai mare ziar din istoria țării, despre România, așa cum e văzută de 13 oameni care au plecat de aici pe alte meleaguri. Ancheta se găsește AICI și le mulțumesc o dată în plus tuturor participanților, oameni cu totul speciali.

Aparent, ancheta a fost bine primită, chiar și în cele peste o sută de comentarii din subsolul articolului apărut atât în ediția tipărită, cât și în cea electronică. Așa cum era de așteptat însă, puțini comentatori au aprofundat curajoasele depoziții ale respondenților și mulți au folosit articolul doar ca pe o arenă în care să se reverse râuri de resentimente față de conaționali – cum bine zice un mare cărturar, ne deranjează mai tare sfântul de pe norișorul de alături decât diavolul de jos.

Ura s-a răspândit, iertați-mi tonul jucăuș, în mod echidistant și democratic: și față de cei plecați, și față de cei rămași. N-au fost scutiți, în siajul naționalismului pe care pare să-l exacerbeze adăpostul anonimatului de pe Net, nici cei doar de origine română, dar de altă etnie – pe care am găsit de cuviință să-i chestionez în primul rând pentru valoarea opiniilor lor și abia apoi cântărind procentul lor de românism, dincolo de faptul că m-am străduit să ilustrez o anumită reprezentativitate. Alți cititori mi-au reproșat infamia de a fi intelectual, atribut în virtutea căreia aș fi ales doar oameni de teapa mea, cu excepția unei secretare (o, vai, vocabula “asistentă” din ocupația cu pricina e doar traducerea mot-a-mot a funcției pe care o ocupă, aboslut însemnată, la Curtea Europeană de Conturi…).

Acestea fiind scrise, doresc să-l alătur celor din anchetă pe al 14-lea român care și-a părăsit țara – profesorul de literatură și de jurnalism Radu Bătăturescu, mai cunoscut în Franța drept Radu Bata. Domnia sa, scump prieten de corespondență electronică – fie-mi permis să mă împăunez cu ea – e autorul unui gen literar aparte. Radu scrie, bilingv, poezete care sunt… ei, bine, vă veți dumiri și singuri parcurgându-i următoarea lucrare – demn epilog al României văzută de departe.

fabulosul profil românesc
din oglinda de buzunar

românul e în decalaj
cu afacerile globului terestru
el și neamul lui
par teleportați
într-o falie temporală
pitită în faldurile
rochiței rândunicii

e vorba despre
o dimensiune originală
deși pitică
cu legi redactate
pentru nori
și cu venituri
din flori

o lume vioaie altfel
cu măscări și cu mascați
cu hore și infiltrați
fumigene păcănele
moaște vii și minciunele
și cu șpăgi și cu șpagate
de îti dau fața pe spate

noroc că
românul este
depozitarul universal
al bășcăliei
asta l-a ajutat să treacă
pragul siretul și anul două mii
cu degetul în gură

românul are
un cont în bancă
plin ochi de miștouri
încât îi dă mâna să râdă
chiar și de piciorul
pe care și-l dă singur
în fund

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

12 + 10 =