De acord, presa tradițională nu mai e de actualitate. În media de azi e haos de nu se mai cunoaște om cu persoană. Dar, dincolo de erodarea unui anumit stil de comunicare, de perimarea tiparului și de uzura morală a distribuției convenționale, nu cumva greșiți și dumneavoastră, receptorii produselor media?
Gândiți-vă cum ar fi lumea dacă acest modern și atotcuceritor concept de Social Media s-ar extinde și-n alte domenii. Dacă oamenii din media nu vă mai satisfac, iar cei din Social Media vă oferă repede totul, gratuit și de-a gata, v-ar conveni liberalizarea – mutualizarea, cum zic analiștii media – altor sectoare și servicii? V-ați lăsa copilul în grija nu a unui medic, ci a unui „social doctor”? Ați accepta să vă proiecteze apartamentul un „social architect” și nu unul sadea? Ați plăti un bilet la un concert dat nu de o orchestră, ci de niște colindători afoni din troleibuz? În general, în loc să apelați la cei pregătiți, le-ați da credit cârpacilor și șarlatanilor?
Firește că n-ați face nimic din toate astea.
De fapt, o faceți. Citind și distribuind scornelile unor mijloace de informare obscure apărute peste noapte.
Dați-o-ncolo de reputație, nu încercăm să exonerăm de responsabilitate uscăturile din media! Dar, cu toate astea, de ce ar fi presa mai prejos de alte domenii care deservesc publicul larg?! Fiindcă nu e! Cel puțin în America, e singura industrie de care are grijă în mod explicit Constituția. „Primul Amendament protejează jurnalismul. E singurul amendament care face asta și singura parte din Constituție care protejează o industrie. Iar această industrie e protejată pentru că democrația nu se poate dezvolta singură”, zice Richard Stengel, oficial american în diplomație și afaceri publice.
Și atunci, de ce dați credit surselor alternative de presă? Au toate păcatele de pe lumea asta! Copiază unii de la alții și vă așteptați să condamne plagiatele lui Ponta, Oprea și Tobă?! Prejudiciază frecvent și discreționar demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi dreptul la propria imagine (ceea ce, prin articolul 30 privind libertatea de exprimare din Constituția României, e interzis). Iar aceste site-uri otrăvite nu vin singure, ci la pachet cu subsolurile lor fetide, în care se comentează în voie, practicându-se defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestări obscene, contrare bunelor moravuri (idem). Dacă tot nu vi se pare relevant, adaug că acești mutanți de presă pun în circulație teorii ale conspirației care n-ar rezista nici testului unei dezbateri de șantier.
Și totuși, îi citiți, distribuiți, like-uiți în neștire. Serios acum, când vă luați o baterie de duș, nu vă uitați un pic la ea, să nu lipsească para din pachet ori să nu fie zgâriată? De ce lăsați jos exigențele taman când e vorba de presă?
A trece cu vederea dezvăluirile unui jurnalist de investigație (Emilia Șercan, cea care a făcut publice plagiatele mai-marilor țării) și a încuraja inepțiile despre daci și leacurile băbești copiate din almanahuri e ca și cum ai alege doar cartofii stricați de pe tarabă.
Din aceste motive, fac o cuvenită rectificare. O erată la știrea cu moartea presei: nu e nici mai rea, nici mai bună decât societatea care o găzduiește și n-a murit. Dar pentru faptul că nu se simte bine, e vinovat și publicul.
– Mă găsiți și pe pagina de Facebook a blogului.
