„Al doilea joc“, filmul-experiment al lui Corneliu Porumboiu despre o partidă de fotbal Dinamo-Steaua desfășurată în urmă cu un sfert de veac, va intra în cinematografele românești pe data de 4 aprilie.  Înainte de a prezenta comunicatul oficial, câteva amintiri personale, așa cum sunt, în film, și cele ale lui Porumboiu tatăl și Porumboiu fiul.

Îmi aduc aminte destul de bine, deși au trecut 25 de ani, acel meci. Pare-mi-se picase într-o sâmbătă și auzisem de la niște bătrâne din bloc că era zi de sărbătoare, mă rog, nu știam eu prea clar ce era cu calendarul ortodox, dar, în tot cazul, am răspândit ca pe un viral avant-la-lettre, adică din gură în gură printre amici, constatarea că ăștia nu bagă pește nici când e dezlegare la pește.

După trei luni de fabrică – picasem la facultate, primind o repartiție la IMUAB, ca prelucrător prin așchiere, aveam o salopetă dubioasă,  bocanci cu talpă de lemn, iar în pauza de masă mă ascundeam, să nu vadă ceilalți muncitori că aveam doar niște amărâte de sandvișuri cu untură și hrean – mă cam resemnasem. Urma să plec la oaste, peste două luni, și după aia aveam să văd ce naiba o să fac cu viața mea în socialismul ăla care părea nemuritor.  Cinstit să fiu, ca strungar, n-aveam pic de talent. Încă din prima zi, CTC-ista (control tehnic de calitate, pentru cei mai tineri) și-a clătinat amenițător bustul impozant de care se bucurau doar soțul și, respectiv, subinginerul: nu eram în stare de nimic, tăiam greșit orice țeavă, șublerul mi se părea o scorneală prea complicată, când manipulam telecomanda ca să urnesc un soi de macara amenințam toată suflarea etc.

Al doilea joc_afis 70x100

În schimb, îmi plăcea fotbalul. Așa am devenit simpatic tuturor din secție. Le povesteam despre cărțile lui nea Vanea Chirilă, Victor Bănciulescu (astea erau mai mult de civilizație sportivă), Eugen Barbu, Horia Alexandrescu, Mișu Ionescu – răsesem cam tot ce se putea găsi despre fotbal. Și așa am început să-mi câștig circa 75% din leafă, fiindcă practic, nu produceam nimic, în afară de a-i ține o instructivă companie meșterului, omul fiind mare microbist, dar cititor sporadic, și de a-i lua în pauză o conservă de pește și un pachet de țigări d-alea bunele (mai dă-le-ncolo de Carpați, azi am poftă de Dacia!).

Ei, cu meciul ăsta arbitrat de Porumboiu mi-am câștigat o suplimentare salarială. Am făcut o cronică exhaustivă – citeam toate ziarele, care, ca să vezi poznă, erau tot cam câte au rămas acuma, vreo trei generaliste și unul de sport -, iar maistrul, care a putut afla și ce nu se vedea la TV, deoarece îmi plăcea să le și înfloresc, mi-a făcut complice cu ochiul și mi-a zis în șoaptă: „luna asta iei mai mult, vine și Anul Nou…“.

Ce-i drept, aveam deja experiență. De pe la 16 ani, umpleam caiete studențești cu cronici și portrete ale steliștilor (eram fiert după ei și îi detestam curat pe dinamoviști și, mai ales, pe Lucescu), o tachinam pe prietena mea, sanchi, dinamovistă, cu poezele ironice despre Cămătaru, adică Haplea în chiloți/S-a mutat la mafioți sau despre 17 Nentori…

Ce ți-e și viața asta. Ați reținut că nu prea mă pricepeam la nimic decât la fotbal (cât de cât, așa credeam eu). În această logică, după armată m-am făcut ziarist. I-am cunoscut pe steliști, dându-mi seama că nu toți sunt mișto, și pe dinamoviști, care nu sunt toți nasoi. Am fost cu Steaua la Praga, cu Dinamo la Reykjavik, m-am recuzat de la meciurile Stelei ori i-am ars mai aspru decât se cuvenea în cronici, ca să nu se prindă lumea că fusesem „caporal“…

Între timp, s-au dus și simpatiile, și antipatiile. Dar uite că mi-am amintit de meciul ăsta, care mi-a adus o mărire de leafă în singura perioadă în care am fost în stare să economisesc ceva,  pentru că îi punea mama la CEC pe toți.

De-asta mi-ar plăcea să văd filmul lui Porumboiu cel mic. Dacă aveți amintiri asemănătoare ori doar curiozități, mergeți să-l vedeți, durează exact cât un meci cu prelungiri.

Pentru alte detalii, preiau comunicatul oficial.

4 aprilie, premieră Corneliu Porumboiu:

Al doilea joc, filmul meci dintre Steaua şi Dinamo – 25 de ani mai târziu

Al doilea joc, documentarul cu valoare personală, film experiment al regizorului Corneliu Porumboiu, va intra în cinematografe din 4 aprilie. Pelicula prezintă meciul de fotbal dintre echipele FC Dinamo şi FC Steaua din iarna anului 1988, partidă disputată pe o ninsoare abundentă şi arbitrată la centru de tatăl regizorului, pe-atunci arbitrul Adrian Porumboiu. Cei doi, tată şi fiu, revăd meciul 25 de ani mai târziu şi îl comentează din faţa televizorului. “Când aveam 7 ani, cineva a sunat acasă şi mi-a spus că, dacă tatăl meu va continua să arbitreze, într-o zi va ajunge în sicriu”, Corneliu Porumboiu. Despre acest film-document, Corneliu Porumboiu spune: “Este un meci de fotbal între Steaua Bucureşti şi Dinamo Bucureşti, disputat pe 3 decembrie 1988. Tatăl meu a fost atunci arbitrul principal. L-am revăzut împreună cu el, 25 de ani mai târziu.”Însă, pentru Corneliu Porumboiu, Al doilea joc este chiar mai mult decât un film sau un meci. Regizorul îşi aminteşte: “Când aveam 7 ani, cineva a sunat acasă şi mi-a spus că, dacă tatăl meu va continua să arbitreze, într-o zi va ajunge în sicriu. Tata a continuat să arbitreze. Eu am început să învăț regulile jocului, convins fiind că, dacă tata nu va greşi, nimeni nu-i va face rău. Niciodată nu mi-a fost atât de frică așa ca la acest meci. Ştiam bine regulile jocului, eram un arbitru în faţa televizorului, dar din acest meci n-am înţeles nimic. Ningea de parcă ar fi fost sfârşitul lumii.Am simţit nevoia să revăd acest meci împreună cu el. Pe parcursul meciului, intenţiile mele iniţiale    s-au topit în joc. Mi-am dat seama că, în timp, pentru mine, jocul a devenit altceva.” Al doilea joc va avea premiera la cinema Elvire Popesco, în seara de 3 aprilie, iar din 4 aprilie va rula, într-o primă perioadă, la Cinemateca Union (4-10 aprilie), Noul Cinematograf al Regizorului Român, din cadrul Muzeului Național al Țăranului Român (4, 5, 6 aprilie, apoi în 18 și 19 aprilie), Elvire Popesco (17, 20, 24 și 27 aprilie), Cinema Studio (18-24 aprilie). Pelicula va ajunge şi la Cluj, la TIFF, unde vor avea loc două proiecţii în perioada 18-24 aprilie, la Cinema Victoria, în cadrul Zilelor Filmului Românesc.

Filmul a făcut o “figură frumoasă” la Festivalul de la Berlin

Al doilea joc / The Second Game a avut prima proiecţie la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin, ediţia a 64-a (06 – 16 februarie 2014). Lungmetrajul a participat la Festival, în afara competiţiei, în cadrul secţiunii Forum, cea dedicată filmelor experimentale. La proiecţia de presă de la Berlin, Al doilea joc / The Second Game, lungmetrajul propus de Corneliu Porumboiu (A fost sau n-a fost? Poliţist, Adjectiv, Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism) a umplut în câteva minute sala de la CinemaxX, după ce, iniţial, jurnaliştii prezenţi chiar au stat la coadă. Al doilea joc / The Second Game a fost apreciat atât în presa de specialitate de la noi, cât şi în presa internaţională. Iată mai jos câteva pasaje din publicaţii precum HotNews.ro, FilmReporter.ro şi The Hollywood Reporter. “Al doilea joc e o lecţie de fotbal, de cinema, de istorie, dar şi o lecţie de viaţă”, HotNews.ro. Iulia Blaga, corespondentul HotNews.ro la Festivalul de la Berlin scrie: “Încerc să îmi amintesc haiku-ul cu greierele care s-a pierdut în cântec cu totul pe care îl ştiam în liceu. Filmul lui Corneliu Porumboiu e despre memorie, cinema, fotbal, istorie şi multe alte lucruri. <<Arăţi convenţia şi pe urmă dispari în ea>>, a spus regizorul după premiera mondială cu sala plină de la Delphi Filmpalast, întrebat dacă e o legatură între fotbal şi film. <<Clasa unui arbitru înseamnă să asigure cursivitatea jocului>>, spusese şi tatăl său pe ecran. (…) Ce vedem nu e realitatea, nu e un meci comentat de la faţa locului, ci un comentariu asupra unui alt comentariu asupra realităţii. Pe fundal, ca în Autobiografia lui Nicolae Ceausescu de Andrei Ujică (cu care filmul lui Porumboiu împarte paradigma), se vede poporul, cei mulţi şi anonimi care stau imobili în tribune, cu umbrelele deschise, tăcuţi.”

“Un meci amuzant şi subtil între tată şi fiu, între un artist şi un tip pragmatic”, FilmReporter.ro. Florentina Ciuverca, corespondentul FilmReporter.ro consideră că: “Al doilea joc e un meci amuzant şi subtil între tată şi fiu, între un artist şi un tip pragmatic. Când Porumboiu Jr. spune <<Mie îmi place zăpada. Are un fel de poezie>>, tatăl îl aduce cu picioarele pe pământ: <<N-are nici o nimic. E ca un ogor>>. Uneori, fiului i se pare că a fost prea blând ca arbitru, că a mai ratat câte un fault, însă tatăl n-ar fi sacrificat <<cursivitatea meciului>> pentru un moment de agitaţie. Ce e în trecut rămâne acolo, n-are regrete, a făcut bine. Aşa sună şi declaraţia de dragoste a fiului, la final: <<Bravo, bătrâne. Ai arbitrat bine>>”. Jurnalistul încearcă să empatizeze, pe bună dreptate, şi cu cu publicul străin de România. “Ce vor înţelege ceilalţi?” e o întrebare pe care şi-au pus-o mulţi din cei care au văzut filmul şi, probabil, şi Corneliu Porumboiu însuşi. “E greu de spus cum au citit străinii filmul ăsta”, spune corespondentul FilmReporter.ro, “însă pentru români e o lume întreagă acolo, pe un teren atât de plin de zăpadă amestecată cu noroi încât nu se mai văd liniile de marcaj. E, în primul rând, mulţimea aceea neagră şi tăcută care aşteaptă pe o ninsoare grea să se termine meciul – pe ea se mută camera TVR de fiecare dată când pe teren se iau la harţă jucătorii, o directivă de la Partid –, aşa cum a aşteptat 45 de ani să se încheie o dictatură; sunt reclamele la Bucur-Obor, Cofetăria Florentina, CEC, îndemnuri la economisire; e toată generaţia de aur a fotbalului românesc – Hagi, Petrescu, Ilie Dumitrescu, Gabi Balint etc. – care dă dovadă de mai mult fair play şi energie decât orice echipă de azi (s-a râs sănătos la vederea lui Cămătaru, traversând terenul de la un capăt la altul cu un bandaj pe cap şi sânge pe tricou).”

“Echipa Armatei regimului dictatorial versus echipa Securităţii. Interesantă confruntare”, The Hollywood Reporter. Corespondentul The Hollywood Reporter la Berlin scrie despre Al doilea joc: “Corneliu Porumboiu este, poate, cel mai orientat către intelectualizare dintre regizorii noului val ai cinematografiei româneşti. El a ales unghiuri artistice greu de anticipat încă de la câştigarea premiului Camera d’Or la Cannes pentru A fost sau n-a fost. Viziunea lui amuzantă despre ce anume poate face obiectul unui film atinge un nivel nou comic în Al doilea joc, un film care nu a necesitat nicio zi de filmare sau montaj. Este o înregistrare neprelucrată a unei partide de fotbal din România anului 1988, meci difuzat de televiziunea naţională. Coloana sonoră este reprezentată de dialogul dintre el şi tatăl său, arbitrul din teren de atunci.” Nici contextul istoric şi politic din România anului 1988 nu scapă cronicarului american: “Cine joacă? Steaua este echipa Armatei, avându-l în spate pe Valentin Ceauşescu, fiul dictatorului Nicolae Ceauşescu. Dinamo este echipa Miliţiei, a Securităţii. Interesantă confruntare. De menţionat că, înaintea derby-ului, conducerea ambelor echipe şi-au trimis agenţii să-l intimideze pe arbitrul Adrian Porumboiu, dar el nu i-a băgat în seamă. Aşa cum tatăl regizorului, arbitrul din filmul meci, spune în comentarii, nimeni nu ar vrea să vadă un meci vechi, sugerând că un eventual film nu va avea audienţă. Acest lucru nu este în întregime adevărat. În primul rând, pentru că pelicula este un film de festival prin excelență (secţiunea Forum, la care a fost înscris, se ocupă de filmele experiment, la granița dintre diferite forme ale artei – n.red.) prin excelenţă. În al doilea rând, pentru că vara aceasta urmează Campionatul Mondial. Aşa că, chiar dacă numărul lor e limitat, arbitrii din întreaga lume – şi fanii fotbalului, ai căror număr e nelimitat – ar gusta analiza şi arbitrajul lui Porumboiu Senior din filmul lui Porumboiu Jr.

Corneliu Porumboiu – biografie

S-a născut în 1975, la Vaslui. A jucat fotbal la juniori, la Club Sportiv Vaslui. În 1992 s-a lăsat de fotbal. A absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC), unde a studiat Regie de film. Scurtmetrajele sale realizate în timpul facultăţii au fost premiate la festivaluri importante de film, precum Cannes şi Montpellier. În 2006 apare primul său lungmetraj, A fost sau n-a fost? (12:08 East of Bucharest, titlul în limba engleză), care este selectat la Quinzaine des Réalisateurs şi câştigă “Camera d’Or” pentru debut şi “Label Europe”, premiul distribuitorilor de film. Pelicula primește numeroase premii la festivaluri din toată lumea.În 2009, al doilea lungmetraj al său, Poliţist, Adjectiv, câştigă premiul FIPRESCI şi premiul juriului la Cannes, unde este proiectat în cadrul secțiunii Un Certain Regard. Anul trecut, Corneliu Porumboiu a prezentat publicului cel de-al treilea lungmetraj al său: Când se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism (When Evening Falls on Bucharest or Metabolism, titlul în limba engleză). Pelicula a fost proiectată în competiţiile oficiale ale unor festivaluri internaţionale de film, precum cele de la Locarno, Sarajevo, New York, Toronto, Salonic etc. Cel mai recent film al lui Corneliu Porumboiu se numeşte Al doilea joc / The Second Game, un film experiment, precum şi documentar cu valoare personală.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

1 × five =