Am fost la premiera de gală a filmului „Moon Hotel Kabul”, co-producție România-Franța 2018, și vă îndemn să nu-l ratați, intră pe marile ecrane pe 30 noiembrie.
Cu riscul de a părea un pic prea încântat – nu voi obosi să menționez pățania istorisită de Marcel Iureș, căruia un edil mărunt dintr-o așezare de malurile rîului Ilva i-a spus după o reprezentație „felicitări, nu v-am prins cu nimic!” – voi constata neted că distincția pentru regie deja primită e pe deplin meritată. Premiul de la cea de-a 34-a ediție a Festivalului de Film de la Varșovia nu poate și nu trebuie să rămână însă singular. Inconfundabila cineastă Anca Damian conduce filmul cu o mână fermă și cu un ochi magic. Sigur, având în vedere că m-a sedus „O vară foarte instabilă” (bine, îmi și place de Ana Ularu și de Diana Cavaliotti…), aveam așteptări mari de la Anca Damian. Iar în calitate de producător la „Moon Hotel Kabul”, și-a rostuit colaboratori care se achită exemplar de construirea atmosferei : imagine (Dominique Colin), montaj (Basile Belkhiri), coloană sonoră (Romain Trouillet).
Când mizezi pe doi mari actori (în principal, de teatru), Florin Piersic Jr. și Ofelia Popii, s-ar zice că ți-ai asigurat măcar jumătate din succesul scontat. Expresivitatea protagoniștilor din scenele fără replici e amuțitoare, iar când apar împreună, se potențează reciproc până când reușesc să coloreze nespus de viu un cuplu în mod deliberat abia schițat. Nu altfel e secvența în care apare tandemul Dorina Chiriac – Florin Piersic Jr. (!), se cuvine decupată și așezată între scenele care nu vor părăsi raftul favoritelor.
Și astfel ajung la ceea ce cred că distinge „Moon Hotel Kabul”. Pare, în certe momente, un concert al unei trupe de staruri rock, ai cărei membri dau pe rând câte un recital la instrumentul la care cântă. Ca să urmez analogia, muzica e opera Liei Bugnar, campioană a limbajului autentic colorat și a firescului increat. În mod evident, omul de teatru a compus cu dedicație câte o partitură pentru fiecare dintre actorii secundari, transformând „Moon Hotel Kabul” într-un șirag de nestemate constituite din niște rolișoare.
Astfel, Dorina Chiriac e o foarte mobilă statuie a unei dureri împietrite; Rodica Negrea – un edificiu de modestie și de naturalețe; Richard Bovnoczki întruchipează memorabil stânjeneala și bunul simț; Alexandru Nagy, literalmente de nerecunoscut tuns chilug!, câștigă majestuos pariul cu un rol dificil, evoluând fără cusur în siajul unei interpretări ce poate face trimitere la Daniel Day Lewis în „Piciorul meu stâng”; în fine, dar deloc în ultimul rând, Ilona Brezoianu bifează cea mai fericită întâlnire dintre replică și știința rostirii din tânăra ei carieră.
„Moon Hotel Kabul” de Anca Damian e un excelent film de autor și de echipă, scris impecabil de Lia Bugnar. În plus și spre deosebire de multe alte filme autohtone contemporane, are darul de a fi deopotrivă dureros de românesc, dar și entuziasmant de universal.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

3 × 2 =