Brazilia-Germania, catastrofa din rețelele sociale

Campionatul Mondial din Brazilia, țară cu capacitate organizatorică la fel de pertinentă precum prestația echipei lui Scolari în semifinala de aseară, a transformat în realitate visul demagogic al șefilor de la FIFA: practic, meciul Brazilia-Germania (1-7) a fost o uriașă dispută planetară, la care a participat orice pământean conectat la Internet care a vrut să o facă.

Pe Facebook, conform unor prime date obținute de CNET, a fost cel mai dezbătut meci din toate timpurile. 66 milioane de oameni au fost activi în timpul jocului, trecându-și în cont mai mult de 200 de milioane de reacții (postări, aprecieri, comentarii), Brazilia fiind cea mai harnică – 16 milioane de oameni au produs 52 de milioane de reacții. Conform Twitter Data, alte recorduri și-n această rețea: cu 35,6 milioane de „ciripituri“, Brazilia-Germania a devenit cel mai discutat eveniment sportiv din toate timpurile, înregistrându-se, în timpul jocului, 6.341 de mesaje pe secundă.

Firește, o semifinală de cupă mondială opunând două școli de fotbal celebre, mai ales cu o asemenea desfășurare, avea toate șansele să facă din acest fleac covârșitor de important, așa cum pare să fie cel mai popular sport din lume, un eveniment planetar. La care s-au referit Cătălin Tolontan (http://www.tolo.ro/2014/07/09/nemti/) și Andrei Crăciun (http://blogsport.gsp.ro/andreicraciun/2014/07/09/postapocalipsul/), găsesc extrem de puține lucruri pertinente de adăugat pe această temă (și da, mă căiesc pentru faptul că am aneantizat ani de cronică sportivă pentru simplul motiv că astă-noapte crăpam de somn; nu că ar fi contat prea tare să scriu și eu câteva cuvințele, chestia e că n-am făcut-o și mi-e rușine ca lui David Luiz).

Partea pozitivă a avalanșei de postări de pe Internet e că cea mai mare parte a participanților virtuali la acest meci s-au distrat. Umorul e cea mai de preț victorie după această dispută, de la fotomontajele cu statuia Mântuitorului din Rio care își acoperă ochii să nu vadă Brazilia încasând atâtea goluri, până la textulețe extrem de reușite. Presupun că, având Internet, fiecare dintre voi a văzut în rețelele de socializare ori în paginile publicațiilor umoristice de la noi absolut toate glumele și jocurile de cuvinte posibile inspirate de lecția umilitoare de fotbal administrată de Germania Braziliei. Personal, mie mi-a plăcut postarea amicului Adrian Georgescu (cunoscut jurnalist sportiv și foarte harnic Facebook-ist), „Angela merge prea departe“, o mostră de haz nebun, subtil și, mă rog, ăsta-i genul de umor pe care-l apreciez, cult. Din lumea largă, mi-au mai mers la inimă zicerile următoare: „Câte goluri poate înscrie Germania într-un meci? Un brazilion!“, „La câte goluri devine Germania proprietara în acte a Braziliei?“, precum și „Brazilia îl are pe Neymar, Portugalia pe Ronaldo, Argentina pe Messi, iar Germania are o echipă“.

Partea negativă a dezbaterii mondiale la care au participat atâția oamenii derivă dintr-o proastă înțelegere, la nivel planetar, a conduitei din spațiul public. Las la o parte comentariile cu iz funest și mă voi referi la una dintre cele mai frecvente greșeli. O voi numi imagologie deficitară, întrucât are de-a face cu o reprezentare total greșită a unor popoare față de alte popoare. Pe scurt, brava națională germană de fotbal e doar o selecționată de fotbal. N-are nimic de-a face nici cu armata nazistă pornită să cucerească lumea, nici cu „panzerele“ pe care niște rătăciți în comentariul sportiv, cu istorie buchisită vag și pe sărite, le tot menționează. Să cucerești titlul mondial, prin joc, respectând regulile și convențiile e una, să pornești un război mondial e cu totul altceva. Pe Facebook am găsit tone de ură, de șovinism, de intoleranță, de confundare a merelor cu perelor, de, până la urmă, ignoranță.

Sigur, e o greșeală să iei lucrurile foarte în serios, dar fie-mi permis să nu zâmbesc la aluzii străvezii la Holocaust („nemții vor nega că acest meci a avut loc“ ori „unii nemți vor pretinde că n-au înscris atâtea goluri – 7 e o cifră exagerată!“) ori la speculații abracadabrante de istorie contrafactuală („Germanii au spulberat o țară străină și au preluat controlul. Hm, cât de neașteptat!“).

Dacă l-ați văzut pe portarul Neuer nemulțumit după ce a încasat golul de onoare, vorba vine, al brazilienilor, ați înțeles foarte bine despre ce e vorba: despre un sport în care vrei să fii mai bun decât partenerul (nu inamicul!) de întrecere. Când îi dai gol, ești tu mai bun, când iei unul, e el. Dar cel mai important e că e un joc. Personal, îl găsesc suficient de interesant ca să nu-l încarc de conotații. Pe bune, fotbaliștii germani nu vor să invadeze Polonia – în fond, îl au deja pe Klose – și nici spectatorii brazilieni care aplaudau când scorul devenea astronomic nu trebuie considerați colaboraționiști.