Excepționalul scriitor, filozof şi publicist Horia-Roman Patapievici, primul şi unicul român ajuns la preşedinţia Institutelor Culturale europene ca recunoaştere a performanţelor sale din domeniul managementului cultural, face azi 60 de ani.

Nu mai puțin remarcabilul său prieten, Vladimir Tismăneanu, l-a caracterizat esențial pe sărăbătoritul de azi, cu siguranță mai bine decât mi-ar ieși mie: Horia-Roman Patapievici întruchipează claritatea morală și noblețea spiritului.

Am ales să ilustrez acest articol cu o fotografie care știu că îi place. A fost făcută pe parcursul unui interviu pe care mi l-a acordat în 2009.

Parcă-l și văd cum, solidar minorității căreia i se neagă orice drept (fumătorii), s-a așezat la masă, nu înainte de a se întreba însă dacă nu e greşit să apară în fotografii alături de pipa sa. Cum şi aceasta, şi papionul – pe care-l poartă cu firescul celui care ştie că eleganţa e definită de atitudine – fac parte din farmecul lumesc al unui om distins prin idei şi litere, am decis împreună că fumul nu era un impediment.

Horia-Roman Patapievici… Viața și profesiunea m-au adus, odinioară, în preajma celei mai de seamă personalități pe care o cunosc. Cu tact și umor, m-a ajutat să trec peste emoția care mă îndemnase să fug în bibliotecă (și să nu mai ies de acolo) la fiecare întâlnire ori convorbire, ba să ne și vorbim la persoana a doua singular. La un moment dat, mi-a trimis poate cel mai frumos mesaj pe care l-am citit vreodată despre mine, îl transcriu după îndelungi și sper că de înțeles ezitări, referindu-se la anii în care eram colegi de pagină la ziar: „E ca și când am fi făcut armata împreună: rămânem legați până la moarte“.
Aveam să-l caut apoi, după alte lungi șovăieli, cu rugămintea de a răspunde la un chestionar de pe acest blog. I-am înțeles și îi respect refuzul în totalitate – se retrăsese din spațiul public…
Să scriu în aceeași pagină cu H.-R. Patapievici a fost evenimentul vieții mele profesionale, să mai și tăifăsuim a fost peste ce puteam spera de la un serviciu.

A fost puțin și frumos la ziarul în care semnau Horia-Roman Patapievici, Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș, Mircea Cărtărescu…

Cred că doar nostalgia te poate face să enunți asemenea banalități după o viață în care ai cruțat spațiul tipăribil – și, ulterior, cel virtual – de platitudini, ca să faci loc știrii ca lumea, comentariului pertinent, anchetei oneste.

La Mulți Ani, dragă Horia!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

three × two =