„Incendii”, premiera de la Teatrul Bulandra regizată de tânăra Irina Alexandra Banea după textul lui Wajdi Mouawad, e o experiență răscolitoare, exprimând inexprimabilul unei clasice tragedii grecești strămutate în Orientul Mijlociu contemporan.

Punerea în scenă de la sala Toma Caragiu Studio Space reprezintă examenul de licență al Irinei Alexandra Banea, pe care aceasta îl ia cu brio, grație stăpânirii fără emfază a alfabetului teatral și unei echipe de actori din aceeași generație cu ea. Practic, avem, din această stagiune, la Bulandra, o montare de și cu milenari, despre o criză umanitară, cea a refugiaților, de o stringentă actualitate. E o necesară și notabilă adaptare a teatrului autohton la „zeitgeist”.

Adaptarea românească a piesei lui Mouawad, ce a stat la baza unei ecranizări tulburătoare, e rodul unei ambiții remarcabile, rezultând un spectacol lung, dens, la finele căruia spectatorul amuțește aidoma personajului Nawal – femeia cu un destin ce o transformă când în Iocasta, când în Antigona. Iată cum explică tânăra regizoare opțiunea pentru textul lui Wajdi Mouawad, una dintre cele mai puternice voci din teatrul ultimei decade: „Nu am vrut ca textul să fie o denunțare a atacurilor teroriste. Limbajul este unul dur, unul al furiei, în contrapunct cu poezia textului și care nu face de fapt decât să accentueze și mai mult drama, suferința, duritatea lumii (…). Am decis să montez textul în vara anului 2015, când Europa punea în chestiune valorile morale, în contextul crizei refugiaților, și nu am ales să montez textul pentru că există niște vagi paralele cu acea situație, ci pentru că era pusă în discuție moralitatea”.

În versiunea românească a piesei „Incendii”, tragedie modernă ce are loc într-un spațiu nenumit (dar recognoscibil: incendierea autobuzului în Libanul anului 1975, masacrul din taberele de refugiați de la Sabra și Shatila), sunt secvențe de teatru efervescent ce se țin chiar de litera textului și a montării din Canada: iată, bunăoară, teoria grafurilor, despre poligonul K, simbol ale unui cămin, cu cinci laturi, fiecare semnificând câte un membru al familiei; momentul în care notarul Hermile Lebel (admirabil nuanțat de cel mai experimentat membru al trupei, Constantin Dogioiu, într-un rol ce îi potențează talentul dezvăluit în prestația din „Tango” de Sławomir Mrožek) folosește cuțitașul pentru corespondență la desfacerea plicului în care se află testamentul;

Constantin Dogioiu, Hermile Lebel din „Incendii”
Constantin Dogioiu, Hermile Lebel din „Incendii”

volubilitatea – contrapunct al tăcerilor lui Nawal (Maria Vârlan) – lui Jeanne (Cristina Constantinescu), când expune jocul numerelor pare și impare.

„Incendii” de Wajdi Mouawad e un text devastator, iar standardele pe care și le-a fixat Irina Alexandra Banea o fac o regizoare demnă de urmărit. În tot cazul, ceea ce se întâmplă la Bulandra cu această premieră seamănă foarte bine cu nașterea noului teatru românesc, cel al milenarilor, care nu e nici mai bun, nici mai rău decât cel tradițional, ci doar altfel.

– Mă găsiți și pe Facebook horiaghibutiu.ro.

2 COMENTARII

  1. […] „Incendii”, premiera de la Teatrul Bulandra regizată de tânăra Irina Alexandra Banea după textul lui Wajdi Mouawad, e o experiență răscolitoare, exprimând inexprimabilul unei clasice tragedii grecești strămutate în Orientul Mijlociu contemporan. Punerea în scenă de la sala Toma Caragiu Studio Space reprezintă examenul de licență al Irinei Alexandra Banea, pe care aceasta îl ia cu brio, grație stăpânirii fără emfază a alfabetului teatral și unei echipe de actori din aceeași generație cu ea. Cronica integrală, AICI. […]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

9 + 14 =