Din lumea celor care bâzâie, colcăie și fojgăie. Ochii verzi niciodată să nu-i numeri. Fotograful secui care prinde insecte cu obiectivul. Precum vedeți, aveam deja câteva titluri pentru articolul despre Szabi încă înainte să-mi trimită fotografii pe care le văzusem doar pe Facebook. Am preferat să-i zic „Insectar secuiesc. Minunatele gângănii ale lui Borbely Szabolcs”, încercând să sintetizez lumea care nu cuvântă, dar are atâtea să-i spună acestui fotograf… amator.

Cum mă știu de-o viață cu acest tip înalt și hâtru, poate cel mai erudit și mai modest lucrător din IT&C pe care-l cunosc, n-a fost greu să îl provoc la un interviu. Apropo, știu că pe Internet nu se citește mai nimic de la cap la coadă, dar zău citiți-i interviul, Szabi are un dar neîntrecut de a explica inclusiv pentru amatori ca mine în domeniul fotografiei.

Szabolcs e un tip de toată isprava. Îi sunt recunoscător că mi-a dat pozele astea, care ar face oricând furori pe Bored Panda, Buzzfeed sau unde mai ziceți dumneavoastră. Vreau doar să adaug un mic detaliu: sper că tanti Boroka, mătușa mamei, i-a dat note mari elevului Borbely Szabika la maghiară și la engleză. Din câte am apucat să-l cunosc, merită notă mare la orice.

_MG_4963

 

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

 

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

 

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

 

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA

Cum să fotografiezi o insectă

 

Szabi și un personaj jucăuș care lipsește din selecția primită
Szabi și un personaj jucăuș care lipsește din selecția primită

Horia Ghibuțiu: Szabi, o luăm cu începutul. De când fotografiezi la nivel profesionist?

Borbely Szabolcs: E greu de spus, fiindcă nu sunt fotograf profesionist, doar amator entuziast. Fotograful profesionist ar fi cel care își câștigă existența în întregime, sau măcar grosul, din fotografie. Eu sunt încă la faza de ciubuc: mai un pic de „stock”, mai un pic de eveniment de nu prea mare anvergură. Deocamdată, profesia de programator este pe planul principal, din care îmi și alimentez acest hobby costisitor. Dacă e să socotesc, de când fac fotografii mai serios, aș spune că din mai 2005, când mi-am luat primul aparat digital, un compact avansat tip bridge (Konica Minolta A200), cu comenzi și setări manuale. Tipul acesta de cameră aș recomanda oricărui începător în ale fotografiei, fiindcă sunt un fel de briceag elvețian: ai focală începând cu larg, până la tele sau super-tele, funcție macro, stabilizare de imagine, înregistrare în format RAW (negativ digital), focus și zoom manuale, control manual al expunerii. E ca o colecție de echipamente DSLR, comprimată într-un corp mic și ușor.

„Tehnologiile digitale au democratizat fotografia”

Fotografia fiind un domeniu destul de tehnic, mi-a fost ușor să învăț să folosesc aparatul ca pe o unealtă pentru obținerea imaginilor dorite, pentru surprinderea imaginilor interesante care-mi atrăgeau atenția și pentru a reda cât mai bine sentimentele avute în momentul în care am apăsat declanșatorul.

Cu fotografia am cochetat încă din copilărie, dar în acele vremuri era super-greu și costisitor (pentru un copil) să facă ceva ca lumea. Aveam un Smena 8M, cu care făceam poze cu colegii sau familia. Apoi, la începutul anilor ’90, am mai avut un Zenit E, dar fără laborator foto, trăind în gazdă, n-am prea apucat să fac mare brânză. Și era și costisitor, pentru buzunarul unui student pârlit, mai ales pe diapozitiv color. Așa că pasiunea pentru foto a rămas în hibernare, până în martie 2005. Tehnologiile digitale au revoluționat și, mai ales, democratizat fotografia, ceea ce pentru unii e mumă, pentru alții ciumă.

Cât durează să fotografiezi o insectă?

Asta depinde de insectă, de condiții și de scop. Fiind amator, nu am un scop anume, când vreau să pozez gângănii, doar montez obiectul macro și caut să fotografiez chestii mici, începând de la licheni, insecte, până la broaște și detalii de plante. Insectele sunt foarte variate: una e să fotografiezi un vierme și alta o muscă sau o lăcustă. Apoi sprinteneala lor depinde și de vreme sau faza zilei, din moment ce sunt mult mai active și mai alerte, când este multă lumină și mai calme, chiar catatonice, când este înnorat, ori când apune soarele.

„Pentru insecte, trebuie multă răbdare, sprinteneală și să stăpânești bine aparatul”

Acum câteva zile am fotografiat o muscă mare, cu niște ochi verzi, uriași, care puteai să juri că paralizase: stătea atât de nemișcată pe o floare, încât am reușit să fac mai multe fotografii, cu diferite focalizări, pentru un focus stacking. Cât a fost înnorat, nici n-a „clipit”, dar cum a ieșit soarele, n-o mai puteai prinde în fața obiectivului.

În principiu, pentru insecte, trebuie multă răbdare, sprinteneală și să stăpânești bine aparatul (și obiectivul), ca să poți focaliza rapid pe cap și declanșa, înainte ca să apuce să se miște. De obicei, când sunt în mișcare, îți ies una-două poze din 10, fiindcă orice mișcare milimetrică scoate insecta din domeniul de claritate unde ai focalizat. La fotografiile macro, cu cât te apropii mai mult, cu atât ai domeniul de claritate mai îngust, care se reduce chiar și la 1-2 milimetri!

Ce procedeu folosești pentru a surprinde în detaliu insectele?

Fiind o întrebare legată strict de cea anterioară, îmi voi continua ideea pe partea tehnică: prima condiție este aparatura potrivită. Pentru a te apropia la câțiva centimetri de un subuiect, ai nevoie de un ansamblu optic, capabil de așa ceva. Pe aproape toate aparatele compacte există modul „macro”, care exact asta face: modifică așezarea lentilelor, astfel ca să poată focaliza la distanțe mici. Acesta este și unul dintre motivele pentru care recomand compactele avansate pentru începătorii serioși: ai modul macro la o apăsare de buton. În cazul camerelor cu obiective interschimbabile, sunt trei soluții: inele macro, obiective întoarse sau obiectiv macro dedicat, aceasta din urmă fiind de preferat. Eu am un astfel de obiectiv, făcut de Sigma, care-mi permite o redare 1:1 a subiectelor. Asta înseamnă, că pot umple un print A3, sau chiar A2, cu o lăcustă, de exemplu, la o calitate foarte bună.

Ca tehnică, ideea e să ai diafragma obiectivului setată la o valoare cât mai mică, de la f/8 încolo, de preferat f/11, f/16, sau chiar f/22 (la aparatele profesioniste, full frame), ca să ai adâncime de câmp cât mai mare (de genul 2mm la f/11, în loc de 0.5mm la f/4). Acest lucru însă înseamnă lumină puțină, ce intră prin obiectiv, deci sensibilitatea ISO a aparatului trebuie ridicată la 400, 800, chiar până la 3.200, la camerele mai bune, astfel ca timpul de expunere să scadă la o valoare rezonabilă. La timpi lungi de expunere, ai toate șansele ca să se miște ceva, subiectul sau aparatul, și imaginea va apărea ștearsă, „mișcată”. Pe scurt, pentru insecte, condițiile tehnice sunt: diafragmă strânsă, ISO ridicat, timp de expunere relativ scurt (în general sub 1/100 s) și lumină destulă. La subiectele macro statice se schimbă total tehnica, dar asta e cu totul altă discuție.

Unde au fost făcute pozele cu insecte?

În cazul meu e simplu: în habitatul lor, în natură. Când ieși să fotografiezi natura, nu te lăsa furat doar de priveliște, ci caută și detaliile, texturile, vietățile mici. Apoi, insectele sunt peste tot, mulți le au și în bucărătie, deci oportunitățile de fotografiere sunt nesfârșite: de la țânțarul care-ți ia sângele, până la păianjenul din colțul camerei, doar să ai aparatura la îndemână.

Cine te-a inspirat în fotografie?

Aici nu aș putea spune punctual, dar cea mai bogată sursă de inspirație este propria minte, atracția pentru frumos, curiozitatea și dorința de a imortaliza acele momente „wow!”, pe care le trăim cu toții. Pentru a da un demaraj creativității, nu trebuie să facem altceva decât să deschidem un browser de web și deja suntem inundați de idei și modul lor de realizare. Sursele de inspirație sunt atât de variate, și tehnica mea de amator e atât de împrăștiată, încât e greu să spun cine exact m-a inspirat mai adânc. Probabil, dacă îmi voi sedimenta și consolida vreodată un anumit stil de fotografie, poate atunci voi putea să pun degetul.

Când vei face o expoziție personală cu aceste fotografii?

În special cu insectele nu știu, fiindcă reprezintă foarte puțin din portofoliul personal, probabil doar vreo 2-3%. Ca amator nu m-am prea gândit la expoziții, mai ales că am un portofoliu foarte împrăștiat: de la fotografie de „stock” și ilustrație, până la natură și gloom am câte un pic din fiecare (mai puțin portret și fashion).

„Imagini excelente despre o lume dispărută, bântuită și apocaliptică”

Însă, zilele acestea un prieten, fotograf amator și el, a aruncat o idee, în legătură cu o colecție recentă de imagini, făcute la fosta fabrică de utilaje și tractoare din Miercurea Ciuc. Sunt o serie de imagini excelente despre o lume dispărută, bântuită și apocaliptică, cea a mega-uzinelor comuniste, aflate acum în paragină. Este probabil singura colecție de a mea, cât de cât, coerentă. Nu vreau să dezvălui detalii despre proiect, fiindcă este prematur, este în faza de concept, dar dacă reușesc să-l finalizez, va fi ceva unic. Portofoliul meu deocamdată este „expus” doar pe pagina mea foto de pe Facebook (Borbély Photo), inclusiv aceste fotografii (albumul Urban Archaelogy).

O altă temă de expoziție ar fi fotografia de natură, de la licheni, până la piesaj, dar asta deocamdată nu este nici măcar în fază de proiect.

Care e cel mai frumos lucru care s-a spus despre o fotografie de-a ta?

Nu contează, atâta vreme, cât e de bine, ca să-mi stimuleze glanda eului 🙂 La modul serios, orice apreciere este binevenită, fiindcă știu că atunci fotografia mea și-a atins scopul: a transmis cuiva o trăire de a mea, am comunicat emoție.

Mai multe fotografii de Szabi, aici: https://www.facebook.com/borbely.photo/photos_stream?tab=photos_albums

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

16 − 1 =