„100 de români care mă inspiră” e un proiect personal, care marchează Centenarul Unirii. N-are nimic festivist în sine și nu e asociat niciunei celebrări a statului sau vreunei campanii – e, pur și simplu, alegerea mea de a prezenta oameni speciali din țara în care, ei bine, am ales să trăiesc.
Veți găsi în această rubrică, zilnic, până pe 1 decembrie 2018, niște oameni care mă inspiră și cărora le-am pus același set de întrebări. La final, acest mozaic uman va recompune, într-un fel, și țara care mă reprezintă.

Iuliana Tudor e o persoană caldă și luminoasă. Îi admir energia, precum și opțiunea pentru o apariție francă, atât sub lumina reflectoarelor, cât și în afara lor.

Ce i-ai spune despre tine cuiva care nu te cunoaște?
L-aș invita în platou pentru o zi!

Care este persoana cea mai apropiată de tine?
Mama.

Cine ți-a făcut cel mai mare bine? Dar tu cui i-ai făcut cel mai mare bine?
Cel de Sus pentru că m-a trimis pe aici. Mama, pentru viață… și exigență. Tatăl pentru grijă. Profesorii mei pentru cunoaștere. Eu Mie pentru că am renăscut din cenușă. Copilul meu pentru că m-a ales. Și fiecare om de la care am învățat să iubesc tot.
Binele nu cred că are măsură… important este să-l faci. Mai mic sau mai mare, binele înseamnă iubire, iar iubirea te ține Om. Eu aleg să rămân om în fiecare zi prin orice. E o alegere atât de simplă.

Dacă ar fi să alegi un episod din viața ta de până acum pe care să-l povestești nepoților la bătrânețe, care ar fi?
Copilăria mea trăită la bunici cu tălpile goale pe ulița satului, în urma turmei de oi a bunicului care nu obosea niciodată povestind despre război, copilăria mea trăită în miros de fân, adormind într-o cameră mică lângă horn după ce mâncam mămăligă cu brânză și „smântâneam” oalele bunicii, copilăria mea trăită între oameni care aveau respect pentru valori simple: credința, dragostea, familia, pământul și munca.

Un moment în care ai simțit că s-a prăbușit lumea peste tine și cum l-ai depășit?
Când am simțit cât de fragil ne poate fi trupul. Rugându-mă și luptând pentru Mine! Învățând să mă iubesc și pe mine!

Despre ce moment din istoria României i-ai povesti unui străin și de ce?
Despre momentul 1918. Pentru că momentul acela ne-a adunat, pentru că atunci românii au fost Împreună pentru același Vis, pentru că atunci a contat doar ce ne unea: limba, pământul, obiceiurile, pentru că atunci românii se iubeau unii pe alții și era mai multă credință, pentru că atunci valoarea României a stat tocmai în Unitatea ei.

În ce loc din România ți-ai petrece un weekend cu persoana cea mai draga?
Dacă sunt cu cine mi-e drag, orice loc din țara mea devine Rai!
Îmi place muntele, dar și marea. Avem atâtea locuri splendide: acasă în Prahova mea, în Sibiu sau Cluj, în Sighișoara, Timișoara sau Iași. Bucovina sau Constanta, Delta sau Maramureș, Craiova sau Brașov, oriunde e România Mea.

Ultima dată când te-ai simțit bine că ești româncă.
Când am strigat de bucurie pentru victoria Simonei Halep.

Ultima dată când te-ai simțit stânjenită că ești româncă.
Nu mă simt stânjenită niciodată că sunt româncă. Dar mă întristez uneori când aud că un conațional nu se comportă adecvat într-o țară străină. Și nu înțelege că asta ne afectează pe toți!

De ce trăiești în România? Te-ai gândit vreodată serios să pleci?
Pentru că aici am tot. Nu aș pleca și îl educ și pe Tudor așa. Da, e foarte important să trăiești o perioadă în altă cultură, capeți o altă deschidere. Însă, după ce acumulezi ca știință și experiență altundeva, e de adus în țara ta. Eu aleg să construiesc aici și să lupt, oricât este de greu, pentru a reuși. Chiar cred că se poate, am demonstrat asta. Iar România are nevoie mai mult ca oricând de oameni cărora să le pese și să se implice tocmai când este greu. Doar așa o putem ajuta să-și mențină echilibrul și rădăcinile puternice, în ciuda a tot ce o lovește!

Ce faci de 1 decembrie de obicei? Sau un 1 decembrie pe care nu-l poți uita.
Sunt pe scenă în transmisiune directă cu programele speciale pregătite de TVR pentru Ziua Națională.
Memorabil: 1 decembrie 2003, Alba Iulia, transmisie directă, afara -14 grade, iar eu în rochie… După 5 ore, am făcut un blocaj termic. 🙂

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

eighteen − eight =