„100 de români care mă inspiră” e un proiect personal, care marchează Centenarul Unirii. N-are nimic festivist în sine și nu e asociat niciunei celebrări a statului sau vreunei campanii – e, pur și simplu, alegerea mea de a prezenta oameni speciali din țara în care, ei bine, am ales să trăiesc.
Veți găsi în această rubrică, zilnic, până pe 1 decembrie 2018, niște oameni care mă inspiră și cărora le-am pus același set de întrebări. La final, acest mozaic uman va recompune, într-un fel, și țara care mă reprezintă.

Umorul insuficient exploatatului actor Johnny Bădeliță e natural și de o calitate la fel de bună precum mierea apicultorului cu același nume. Fizionomic e atât de expresiv, iar vocea sa atât de hărăzită, încât face roluri mari și când nu e pe scenă sau lângă microfonul radioului numărul 1.

Ce i-ai spune despre tine cuiva care nu te cunoaște?
Prefer să spun că sunt apicultor. De aici urmează un șir de întrebări concrete, iar eu intru imediat în detalii despre „soarta nefericită a trântorului care este folosit pentru împerecherea mătcii și apoi este alungat din stup”… Evit să spun că sunt actor și că lucrez în radio pentru că acestea sunt două domenii unde toți au păreri și întrebări bizare.

Care este persoana cea mai apropiată de tine?
Inegalabila mea iubită! Acum zece ani i-am mărturisit că vreau să rămân celibatar, iar ea și-a pus în cap să-mi ruineze planul. Ambiții femeiești!

Cine ți-a făcut cel mai mare bine? Dar tu cui i-ai făcut cel mai mare bine?
Am avut șansa să întâlnesc mulți oameni de bine în viața mea. Și dacă mi-au făcut un bine, nu mi-au lăsat senzația că le-aș datora ceva în schimb, așa că nu voi nominaliza pe nimeni, dar nici eu nu o să mă laud cu binele făcut altora. E o bucurie să poți să ajuți pe altul. De exemplu, când mă trezesc la 6 dimineața să mă duc la radio, o fac adesea cu gândul că dacă reușesc să fac un om să zâmbească, aș putea zice că am facut un lucru bun dis-de- dimineață!

Dacă ar fi să alegi un episod din viața ta de până acum pe care să-l povestești nepoților la bătrânețe, care ar fi?
Le-aș povesti probabil cum am străbătut America cu autostopul, fără niciun ban în buzunar, cum am dormit cu oamenii străzii ăi am ajuns să fac cea mai minunată meserie din lume: faceing (sau „fațetarea produsului”) – așa cum îmi plăcea să îi zic. Lucram într-un supermarket unde trebuia să așez produsele cu eticheta spre client: 8 ore pe zi, aceeași muncă obsedantă, și erau zile în care aveai doar trei clienți.

Un moment în care ai simțit că s-a prăbușit lumea peste tine și cum l-ai depășit?
Mă suspectez că am harul de a mă pune în situații în care fac „lumea” să se clatine deasupra mea și reușesc cumva, în ultimul moment, să evit să se prăbușească peste mine. De exemplu, după trei ani de încercări de a avea o odraslă, am ajuns să-mi fac spermograma și am ales să plătesc înainte de recoltare. A fost un moment dramatic pentru mine, pentru că sunt zgârcit și am făcut tot posibilul să nu pierd banii.

Despre ce moment din istoria României i-ai povesti unui străin și de ce?
Le-aș povesti cea mai cunoscută strategie de atac a românilor: arsul fântânilor, otrăvitul femeilor și fuga mâncând pământul în munți. Parcă așa era… Dar cum dintotdeauna ne-a plăcut să ne declarăm niște viteji… Mă mai gandesc că Fake News-ul a avut aderență la români de când lumea; și în perioada aceea cred că au fost niște pârjoliri gratuite și niște maratoane până în munți din cauza vreunui bețiv căruia i s-a părut că vede turci trecând peste Dunăre! De acolo cred că vine și lipsa de încredere în semenii noștri, cel mai scăzut nivel din toată Europa.

În ce loc din România ți-ai petrece un weekend cu persoana cea mai dragă?
Iubesc marea! Dar nu asta de la noi! Așa că îmi rămân Delta și o cabană izolată pe un vârf de munte.

Ultima dată când te-ai simțit bine că ești român.
Când am fost ingenios, cum numai un român poate să fie, și mi-am făcut permis auto de Marea Britanie. Alt respect primeai în toată lumea!

Ultima dată când te-ai simțit stânjenit că ești român.
Când am fost nevoit să revin la permisul românesc și se așteptau să le dau și șpagă pentru asta!

De ce trăiești în România? Te-ai gândit vreodată serios să pleci?
Nu mi-am găsit încă o scuză bună pentru neglijența de a trăi în această țară și mă simt oarecum iresponsabil că îmi cresc aici copiii. Grădinița unde îmi duc fetița de doi ani are gratii la geam și sârmă ghimpată pe gard și un dragon care scuipă flăcări desenat pe poartă. Șase ore pe zi, copilul meu, dacă se uită pe fereastră, vede cerul brăzdat de zăbrele, iar în țara asta se discută despre cum la pușcărie nu sunt condiții. Eu zic să-i băgăm la grădiniță. Am fost plecat multă vreme afară, dar m-am tot întors. Cred că e o boală. Te obișnuiești cu haosul și apoi îți lipsește.

Ce faci de 1 decembrie de obicei? Sau un 1 decembrie pe care nu-l poți uita.
Nimic deosebit. Poate doar îi compătimesc pe ardeleni că în acea zi și-au semnat sentința de a nu avea autostrăzi nici măcar peste 100 de ani. „Ghinion de neșansă”, vorba cuiva.
Da, mi-a rămas în memorie un 1 decembrie. Trebuia să mă întâlnesc cu actuala mea iubită pentru prima dată și mi-a zis că nu se poate, pentru că e 1 decembrie. Așa că ne-am văzut pe 2, dar mi-am făcut niște gânduri… că poate e vreo naționalistă fanatică, poate umblă îmbrăcată numai în steag și plânge pe la defilările militare… Prin urmare, ziua de 1 decembrie este foarte importantă pentru mine, pentru că este ziua dinainte de 2 decembrie. Și acum, că tot veni vorba de centenar… Mi s-au umezit ochii de emoție! Un prieten sărbătorește centenarul în cel mai frumos mod posibil! Pe 1 decembrie pleacă definitiv din țară!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

5 × one =