La trei ani de la comedia dementă și demențială „Amanții pasageri”, cel mai influent cineast spaniol contemporan revine pe marile ecrane cu o tragedie: „Julieta”, noua producție a lui Pedro Almodovar, pe care am văzut-o aseară la proiecția pentru presă.

Filmul, inspirat de trei povestiri din volumul „Fugara” de Alice Munro, e o meditație pe seama implacabilei geometrii a cercurilor destinale, nenorocirea urmând să lovească, la distanță de generații, membri, de același sex, ai aceleiași familii. Modul în care se produc năpastele din această familie e el însuși un semnal – dramele nu fac decât să atragă alte drame, într-o curgere lentă spre un triumf inextricabil al răului, ca într-o tragedie greacă. Deloc întâmplător, tânăra Julieta predă lecții despre cultura și civilizația greacă.

Dar ce se va întâmpla când propria ei familie va fi lovită de nenorociri, prevestite parcă de fenomene meteorologice neobișnuite, cum e furtuna de zăpadă sau cea de pe mare? Și poți supraviețui fără să-ți pierzi mințile, în timp ce derulezi la nesfârșit filmul evenimentelor, încercând să descoperi unde ai greșit sau dacă a fost ceva care a anticipat tragedia și n-ai știut să interpretezi acel ceva?

Se poate trăi cu bănuiala, dar niciodată cu certitudinea, că ai greșit, iar destinul nu te-a pedepsit pe tine, ci pe cineva de lângă tine? Puteau fi evitate pierderi de vieți,  la care au contribuit, aparent, fie niște vorbe spuse, fie refuzul de a schimba niște vorbe? Sunt soțul și tatăl Julietei personaje ce aduc cu statuetele șlefuite de Ava, fără cap definit, dar cu un bine pronunțat sex (în realitate, creațiile sunt din armata de bronz și teracotă a postmodernistului Miquel Navarro)? Și cine a greșit de fapt în căsnicia andaluzei cu galicianul?

La toate aceste întrebări, Almodovar are mai multe răspunsuri, doar că acestea trebuie căutate între ițele pe care spaniolul le-a încurcat deliberat. Uneori, regizorul chiar ne aruncă pe piste false, cum e secvența suprarealistă cu cerbul alergând prin zăpadă spre tren, datorită unui presupus acces de rut.

Thriller-ul psihologic „Julieta”, condus cu meșteșug de un fin observator al universului feminin – Pedro Almodovar se întoarce între femei, unde se simte cel mai bine, între femei devastator de frumoase ca tânăra Julieta Arcos (Adriana Ugarte) și fascinant de urâte ca Marian (Rossy de Palma) – e despre vină, suferință și povară. Dar și despre magnetismul lui Almodovar, căruia, la al 20-lea film, i s-a alăturat tot o echipă de artizani cinematografici, de la actorii cu o charismă excepțională până la autorii imaginii, muzicii, scenografiei sau costumelor.

Merită să vedeți acest, scuzați referința facilă, „Totul despre fiica mea”, nominalizat la Palm d’Or la Cannes și, totodată, propunerea Spaniei pentru film străin la Premiile Oscar 2017: e cel mai bun film din oraș.

Foto: OutNow.ch

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

2 × two =