Jurnalul unui ziarist fără jurnal consemnează unul dintre cele mai hidoase momente de media: o jurnalistă din Ungaria care filma pentru o televiziune pro-Jobbik i-a luat pe refugiați la șuturi și și i-a pus piedică unui părinte cu un copil în brațe. A fost concediată și pusă la Zidul Rușinii de opinia publică și de presă.
Zidul Rușinii lui Laszlo Petra
Aceasta e jurnalista pusă la Zidul Rușinii.
După ce jurnalista care trebuia să filmeze refugiații sirieni dintr-o localitate ungară aflată la granița cu Serbia i-a luat la șuturi, aceasta a fost concediată. Imediat a apărut o pagină de Facebook intitulată Laszlo Petra – Zidul Rușinii. http://www.huffingtonpost.com/entry/hungarian-journalist-kicks-children_55ef9ae8e4b093be51bcb916. Rușinea a fost, de altminteri, un leitmotiv al presei ungare de ieri. Așa se intitulează editorialul din „Nepszabadsag” (tradus liber), „Spre rușinea noastră”.
Spicuiesc din articolul de fond din „Nepszava”: „Oamenii de pe Facebook se uită la poza de profil a paginii care i-a fost creată. Ar putea fi vecina de vizavi, casiera de la băcănia de la parter, o mămică din spațiul de joacă. E un sentiment foarte apăsător să conștientizăm că între noi e un om care azi ne zâmbește, iar mâine va da cu piciorul într-un om cu un copil în brațe, ambii lipsiți de apărare”. http://nepszava.hu/cikk/1069185-laszlo-petra-szegyenfal–igy-nez-ki-egy-menekultgyerek-rugdoso.
Vladimir Tismăneanu: prietenul meu, refugiatul
O lecție de istorie și deopotrivă de presă, în articolul, atât de personal și de răscolitor, al scriitorului și politologului Vladimir Tismăneanu despre prietenul său din America, musulmanul etiopian Ahmad, căruia profesorul i-a vorbit de „populația superfluă” de care pomenea Hannah Arendt. Una dintre cele mai puternice confesiuni pe care le-am citit anul acesta. http://www.contributors.ro/global-europa/povestea-unui-refugiat-lectii-ale-secolului-xx/
Andrei Crăciun, martor ocular în Gara Keleti
Cunoscutul jurnalist scrie în GSP, sub titlul „Maratonul hobbiților care fug de istorie”, un splendid eseu-mărturie despre cele văzute la Budapesta, în timpul crizei refugiaților. Redau un fragment edificator: „Am văzut: refugiați jucînd whist!, refugiați făcîndu-și rugăciunile, căutînd din priviri Mecca. Unde e Mecca atunci cînd ești în Gara Keleti? Am văzut copii, am văzut-o pe acea fetiță care-și sărea șotronul (ajunsese la cifra 3!), și am văzut femei tăcînd, am văzut bărbați puternici, care nu vor renunța niciodată la o Făgăduință pe care singuri și-au făcut-o.” http://blogsport.gsp.ro/andreicraciun/2015/09/09/maratonul-hobbitilor-care-fug-de-istorie/
Ziarele din Germania au tipărit suplimente pentru refugiați
http://tribune.com.pk/story/953644/german-tabloids-print-arabic-refugee-welcome-guides/
